RAPORT ȘTIINȚIFIC

privind implementarea proiectului în perioada iulie 2017 - decembrie 2019 Colonizarea periferiei (Moesia Inferior și Scythia Minor - secolele I-VI p.Hr.):  o abordare bioarheologică a romanizării

acronim BIOARHEOROMAN, cod PN-III-P4-ID-PCE-2016-0852,

contract de finanțare nr. 73/12.07.2017.

Simina Margareta Stanc, Luminița Bejenaru, George Nuțu, Radu Pîrnău, Monica Luca, Mihaela Danu, Daniel Ioan Malaxa, Alexandra Elena Cabat

În perioada 2017-decembrie 2019 s-au realizat deplasări ale membrilor echipei la șantierele arheologice de la Slava Rusă (Ibida), Jurilovca (Argamum), Murighiol (Halmyris), Isaccea (Noviodunum), Tulcea (Aegyssus), Saharna Mare (Republica Moldova), Orheiul Vechi (Republica Moldova), Ardeu, Pantelimon (Ulmetum) pentru participare la săpături arheologice, colectare probe de sol și probe pentru analize de polen și fitolite, colectare materiale faunistice și arheologice; s-a realizat pregătirea materialelor faunistice și arheologice în vederea analizei (spălare, marcare, restaurare), cât și analiza materialelor faunistice.-au realizat deplasări la muzee: Muzeul National de Istorie a României din București, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, Institutul de Arheologie al Academiei de Științe din Chișinau (Republica Moldova), Universitatea de Stat din Moldova (Chișinău), Universitatea Pedagogică de Stat "Ion Creangă" din Chișinău, Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei - Chișinău (Republica Moldova), Muzeul Civilizatiei Dacice și Romane din Deva, Muzeul Judeţean de Istorie și Artă Zalău, Muzeul Regional de Istorie Varna (Bulgaria); cu aceste ocazii s-au realizat analize de materiale faunistice și arheologice, cât și documentare în bibliotecile instituțiilor enumerate mai sus. În cursul acestor deplasări o parte din materialele faunistice care până în prezent nu au mai fost analizate, au fost triate, spălate, marcate și apoi transportate la Laboratorul de Arheozoologie al Facultății de Biologie din Iași unde s-a realizat identificarea anatomică, taxonomică, analiza tafonomică și osteometrică.

S-au realizat stagii de documentare la muzee din România (Tulcea, Constanța, Bucuresti, Deva, Zalău) sau la cele din Varna și Chișinău; la Universitatea Basel s-a făcut documentare în vederea pregătirii protocolului de lucru pentru analizele arheogenetice.

Au fost căutate publicații relativ la tema proiectului utilizând internetul, aceste date din literatura de specialitate fiind necesare pentru efectuarea comparațiilor.


DISEMINAREA REZULTATELOR CERCETĂRII

Rezultatele cercetării au fost diseminate prin 29 publicații: doua carti, doua articole ISI publicate, un articol într-o baza de date on-line, 3 articole ISI acceptate pentru publicare, zece articole in reviste cotate ERIH PLUS, un articol ISI în proces de evaluare, 2 articole BDI acceptate pentru publicare (dintre care unul Erih Plus), 8 capitole de carte (articole în volume colective) și prin 47 comunicări (orale sau sub formă de poster) la diverse congrese și conferințe științifice internaționale și naționale.

Publicații

Cărți:

  • George Nuțu, Dan Elefterescu, 2018, Fibulele de la Durostorum - Ostrov / The Brooches from Durostorum - Ostrov, Editura Universității "Al.I.Cuza" Iași, ISBN: 978-606-714-420-8, 266 pagini.
  • George Nuțu, 2019, Mestesugurile in provincia Moesia Inferior. Editura "Universității Alexandru Ioan Cuza" din Iasi.

Articole ISI publicate:

  • S. Rafailă-Stanc, G. Nuţu, 2018, Worked bone and antler from Halmyris: An insight on everyday life of a frontier post of Scythia, Quaternary International, volum 472, fascicula 1-2, p: 142-148 (https://doi.org/10.1016/j.quaint.2017.10.040) ISSN: 1040-6182 (ISI, impact factor 2,2).
  • Radu G. Dimitriu, George Nuțu, Adrian Popa, Marius-Bogdan Barbu, High Resolution Geophysics off Danube Delta's Shore Line for the Evaluation of Its Cultural Heritage Load. Case Study: The mouth of New Dunavat Paleo-Distributary, 18th International Multidisciplinary Scientific Geoconference SGEM 2018. Conference Proceedings Volume 18. Science and Technology in Geology, Exploration and Mining 1.1. Geology, Applied and Environmental Geophysics, Proceedings of the Conference held in Albena 2 July - 8 July 2018, Albena, p: 855-862. Doi: 10.5593/sgem2018/1.1/S05.106, ISSN: 1314-2704 (ISI)

Articole ERIH PLUS publicate:

  • Sorin-Cristian Ailincăi, Florin Topoleanu, Florian Mihail, Mihai Constantinescu, Simina Rafailă-Stanc, Oliver Livanov, 2017, Aşezarea din perioada timpurie a epocii fierului de la Niculiţel-Cornet, jud. Tulcea. Cercetările arheologice din anul 2000, PEUCE, S.N. XV, p. 175-278.
  • George Nuțu, Lucrețiu Mihailescu-Bîrliba, 2018, Roman pottery in the countryside of Dobruja. Topolog as case study, Studia Antiqua et Archaeologica 24/1, p. 83-104 (ERIH PLUS)
  • Marian Mocanu, George Nuțu, Late Roman Red Slip Ware from Aegyssus, Novensia 28, 2017, p. 121-140 (ERIH PLUS)
  • George Nuțu, Cast in Glass: An Intaglio from Halmyris, Novensia 28, 2017, p. 121-140 (ERIH PLUS)
  • Simina Margareta Stanc, Vasile Diaconu, Luminiţa Bejenaru, 2018, Resurse animale pentru economia comunităţilor Culturii Noua (epoca bronzului): studiu de caz privind aşezarea de la Crasnaleuca (judeţul Botoşani, România), Tyragetia, Vol. XII (XXVII) nr. 1, ISSN 1857-0240 (ERIH PLUS).
  • STANC Margareta Simina, MALAXA Daniel Ioan, AILINCĂI Sorin-Cristian, 2019. Analiza resturilor faunistice provenite din așezarea din prima epocă a fierului de la Enisala-Palanca (comuna Sarichioi, județul Tulcea, sud-estul României). Tyragetia, s.n., vol. XIII (XXVIII), nr. 1, p. 243-251, Chisinau, ISSN 1857-0240 (ERIH PLUS).
  • STANC Simina Margareta, STĂNICĂ Aurel-Daniel. 2019. Cercetările arheologice preventive de la Cetatea Enisala. Date arheologice și arheozoologice. Peuce XVII, p. 249 - 274, Tulcea, ISSN 0258-8102 (ERIH PLUS).
  • STANC Simina Margareta, CABAT Alexandra, MALAXA Daniel, SÎRBU Valeriu, BEJENARU Luminița, 2018. Evaluation of the Animal Resources Used in the Geto-Dacian Fortress at Piscul Crăsani (Ialomiţa County), 2nd-1st Centuries BC: New Archaeozoological Data. Istros, XXIV, Braila, 201-217, ISSN 1453-6943 (ERIH PLUS).
  • MOTOTOLEA Aurel, POTARNICHE Tiberiu, STANC Margareta Simina, 2019. Cercetari arheologice recente in Acropola tomitana (2017-2018). Studiu preliminar. Tyragetia, s.n., vol. XIII (XXVIII), nr. 1, p. 339-348, Chisinau, ISSN 1857-0240 (ERIH PLUS).
  • NAGACEVSCHI Tatiana, SIMALCSIK Angela, SOCHIRCĂ Vitalie, STANC Margareta Simina, Cercetări interdisciplinare la situl arheologic Saharna Mare/"Dealul Mănăstirii", raionul Rezina, Tyragetia, s.n., vol. XIII [XXVIII], nr. 1, 2019, 289-311, Chisinau, ISSN 1857-0240 (ERIH PLUS).

Articol on-line într-o baza de date:

  • R.G. Dimitriu,G. Nuțu, B.I. Päffgen, A. Popa. 2017. High Resolution Geophysical Investigation Of "Gura Portița - A" Ancient Ship Wreck Site And Surroundings (Nearshore Northern Romanian Littoral), DocEarth. 9th Congress of the Balkan Geophysical Society, EAGE 44214, 5 pag.

Articole ISI în proces de evaluare:

  • Simina Stanc, Mihaela Danu, Dorel Paraschiv, Luminița Bejenaru. Bioarchaeological indicators related to human-environmental interactions in a Roman-Byzantine settlement in South-East Romania - Ibida fortress (Tulcea County). Revista: Sage Open. Link revista: https://journals.sagepub.com/home/sgo

Articole ISI acceptate pentru publicare:

  • Margareta Simina STANC, Ioan Alexandru BARBAT, Luminita BEJENARU, Mihaela DANU. Bioarchaeological Evalution of the Early Neolithic Site Of Rapoltu Mare-Seghi (Hunedoara County, Romania). International Journal of Conservation Science (IJCS)
  • Radu Gabriel Pîrnău, Cristian Valeriu Patriche, Bogdan Roșca, Ionuț Vasiliniuc, NicoletaVornicu, Simina Stanc, Soil spatial patterns analysis at the ancient city of Ibida (Dobrogea, SE Romania), via portable X-ray fluorescence spectrometry and multivariate statistical methods, Catena, Elsevier, ISSN: 0341-8162.
  • CristianValeriu Patriche, Radu Gabriel Pîrnău, Bogdan Roșca, An attempt toreconstruct the spatial distribution of large vegetation formations during mid-holocene in Romania using GIS and Fuzzy techniques, The Holocene, Sage Journals, ISSN: 0959-6836.

Articole BDI acceptate pentru publicare

  • George Nuțu, Worlds Apart? A Sassanian Intaglio from the Province of Scythia, Ancient West and East 18, 2019 (acceptat spre publicare) (ERIH PLUS)

Capitole carte:

  • Bernd Päffgen, George Nuţu, Daniel Anton, Mario Hölzl, Florian Rinser, Ursula Scharafin-Hölzl, Marion Scheiblecker, Michaela Schauer, Neue Prospektionsmethoden im antiken Aegyssus. 2017, In: G. Nuțu, S. Ailincăi, C. Micu (eds.), Omul, fluviul și marea. Studii de istorie și arheologie în onoarea lui Florin Topoleanu la a 65-a aniversare, Ed. Mega, Cluj-Napoca, p. 281-292.
  • George Nuțu, 2018, Live by the Sword and Under the Shield. A Note on Two Late Antiquity Weapons from Aegyssus, în Dan Aparaschivei, George Bilavschi (ed.), Studia in honorem Dan Gh. Teodor, Editura Istros, Brăila, 165-184.
  • L. Bacumenco-Pîrnău, L. Bejenaru, S. Rafailă-Stanc, 2018, Animal Food Resources in the Golden Horde Period. Case Study: Old Orhei (Republic of Moldova), in vol. Генуэзская Газария и Золотая Орда (editori С. Г. Бочарова și А. Г. Ситдикова), Ed. Stratum plus, Chișinău.
  • Cristian Valeriu Patriche, Radu Gabriel Pîrnău, Nicoleta Vornicu, Bogdan Roşca, Ionuţ Vasiliniuc, Lilian Niacşu. Modele spaţiale geostatistice ale însuşirilor solului din zona cetăţii romane Ibida (Slava Rusă, Dobrogea), în C. Rusu, D. Bulgariu, I. Vasiliniuc (coord.). Pedopeisaje din teatre de război, Ghidul celei de-a XXVIII-a ediții a simpozionului "Factori și procese pedogenetice din zona temperată", Iași, septembrie 2018, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, 2018, p. 166-176.
  • Aurel Zanoci, Simina Margareta Rafailă-Stanc, Tatiana Nagacerovschi, Vitalie Sochircă, 2018, Cercetări interdisciplinare la situl din epoca fierului Saharna Mare / "Dealul Mănăstirii" (Interdisciplinary researches at the Iron Age Site of Saharna Mare / "Dealul Mănăstirii"), în Zanoci A., Băț M., Ailincăi S.C., Țârlea A. (editori). Cercetări interdisciplinare în siturile de epoca fierului din spațiul tiso-nistrean. Materialele colloquium-ului de vară de la Saharna, 13-16 iulie 2017 (Interdisciplinary research in Iron Age sites from the Tisa-Dnister area. Proceedings of Saharna Summer Colloquium, July 13-16 2017), Tulcea-Chișinău, p. 46-65.
  • Mototolea Aurel, Potârniche Tiberiu, Stanc Margareta Simina. Recent archaeological research in Tomis (Constanța). In (Editor Sorin Forțiu) In Honorem Prof. Univ. Dr. Sabin Adrian LUCA - Interdisciplinaritate în Arheologie. ArheoVest VII1. 261-276. 2019, JATEPress Kiadó, Szeged. ISBN 978-963-315-417-5
  • Sergiu‐Constantin Enea, Dumitru Boghian, Constantin Aparaschivei, Sorin Ignătescu, Elena-Alexandra Cabat, Simina Margareta Stanc. Consideraţii asupra unui complex cucutenian. Groapa 5/2015 din situl Costeşti‐Cier/Lângă Școală, jud. Iaşi. In (Editor Sorin Forțiu) In Honorem Prof. Univ. Dr. Sabin Adrian LUCA - Interdisciplinaritate în Arheologie. ArheoVest VII1. 217-240. 2019, JATEPress Kiadó, Szeged. ISBN 978-963-315-417-5
  • Simina Margareta Stanc. Exploatarea mamiferelor în siturile dacice de la Măgura Șimleului (jud. Sălaj). Studiu de caz: Șimleu-str. A. Mureșanu și Șimleu-Observator. In (Editor Sorin Forțiu) In Honorem Prof. Univ. Dr. Sabin Adrian LUCA - Interdisciplinaritate în Arheologie. ArheoVest VII2. 655-664. 2019, JATEPress Kiadó, Szeged. ISBN 978-963-315-418-2

Participari la conferințe internaționale și naționale

The 9th International Zoological Congress of "Grigore Antipa" Museum (CZGA 2017), 22-25 November 2017, Bucharest, Romania

  • Monica Luca, Simina Rafailă-Stanc, Archaeozoologic and archaeogenetic data concerning the Iron-Age and Roman settlements from Niculițel (Tulcea County, Romania), p. 155.
  • Simina Rafailă-Stanc, Luminița Bejenaru. Hunted mammals in Early Iron Age: Archaeozoological Data on Dobrudja sites, p. 175.

IVth International Archaeological Colloquium "Roman Ceramic and Glass Manufactures. Production and Trade in the Adriatic and Beyond", Crikvenica, Croația, 8-9 noiembrie, 2017

  • George Nuțu, Simina Rafailă Stanc, Between the Sea and the River. Narrow Necked Amphorae and Trade Routes in Roman Dobruja (NE Moesia Inferior), p. 64.

9th Congress of the Balkan Geophysical Society, 5-9 November 2017, Xanadu Resort, Belek, Antalya, Turkey

  • R.G. Dimitriu,G. Nuțu, B.I. Päffgen, A. Popa, M.B. Barbu, T. Pflederer, M. Fiederling. High Resolution Geophysical Investigation Of "Gura Portița - A" Ancient Ship Wreck Site And Surroundings (Nearshore Northern Romanian Littoral) (https://www.earthdoc.org/publication/publicationdetails/?publication=90683).

7th International Symposium of Ecologists of Montenegro - ISEM 7, 4-7 October 2017, Sutomore, Montenegro

  • Margareta Simina Rafaila-Stanc: Exploatation of animal food resources in 2-7th centuries AD settlements in Dobrudja (Romania): archaeozoological data, p. 116.

Interdisciplinarity in Archeology. Methods of research, scientific, and cultural impact, Crihana Veche (Cahul), 28-30 iulie 2017.

  • Luminiţa Bejenaru. Resturile faunistice descoperite într-un sit arheologic: practici de recuperare, colectare şi eşantionare.
  • George Nuțu, Simina Rafailă-Stanc, Bernd Päffgen, Daniel Anton, Mario Hölzl, Florian Rinser, Ursula Scharafin-Hölzl, Marion Scheiblecker, Michaela Schauer. Cercetări Interdisciplinare în Orașul Roman Aegyssus.
  • Ludmila Bacumenco-Pîrnău, Luminiţa Bejenaru. Estimarea resurselor alimentare de origine animal utilizate în Moldova medieval. O cronică a cercetărilor arheozoologice în perioada postbelică.

Conferinţa ştiinţifică anuală Arheologie. Istorie. Muzeologie, ediţia a XXVII-a, Chişinău, 19-20 octombrie 2017, Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei (Republica Moldova)

  • Simina Margareta Rafailă-Stanc, Luminița Bejenaru. Creșterea animalelor și vânătoarea la comunitățile cultuii Noua (Epoca Bronzului): studiu de caz privind situl de la Carasnaleuca (județul Botoșani, România), p. 30.

Zilele Academice Ieșene (ediția 32-a). Antropologia o abordare interdisciplinară, 20 octombrie 2017, Centrul de cercetări Antropologice "Olga Necrasov" Iași.

  • Luminița Bejenaru, Vasilica Monica Groza, Alexandra Cabat. Evaluarea resurselor animale utilizate de comunitatea preistorică (Epoca Bronzului) de la Siliștea, jud. Neamț.
  • Simina Rafailă-Stanc, Monica Luca, Mihaela Danu, Luminița Bejenaru, George Nuțu, Radu Pârnău. O abordare bioarheologică a romanizării în Moesia Inferior și Scytia Minor, secolele I-VI p. Hr.: obiective de cercetare.

Workshop "Scythia. Relațiile economice și comerciale ale provinciei cu lumea romană" 24-28 octombrie 2017, Tulcea, România

  • Marian Mocanu, George Nuțu. Ceramica romană târzie cu firnis roșu descoperită la Aegyssus. Vechile săpături.

Simpozionul național cu participare internațională "Factori și procese pedogenetice din zona temperată", cu tematica "Pedopeisaje din teatre de război", 21-23 septembrie 2018, Academia Română, Iasi.

  • Cristian Valeriu Patriche, Radu Gabriel Pîrnău, Nicoleta Vornicu, Bogdan Roşca, Ionuţ Vasiliniuc, Lilian Niacşu. Modele spaţiale geostatistice ale însuşirilor solului din zona cetăţii romane Ibida (Slava Rusă, Dobrogea)
  • Lilian Niacşu, Ionuţ Vasiliniuc, Bogdan Roşca, Radu Gabriel Pîrnău, Consideraţii privind estimarea eroziunii solului şi a sedimentării folosind argumente arheologice. Studiu de caz: bazinul Slavei Ruse (Podişul Babadagului)

18th International Multidisciplinary Scientific Geoconference SGEM 2018. 2 July - 8 July 2018, Albena, Bulgaria

  • Radu G. Dimitriu, George Nuțu, Adrian Popa, Marius-Bogdan Barbu, High Resolution Geophysics off Danube Delta's Shore Line for the Evaluation of Its Cultural Heritage Load. Case Study: The mouth of New Dunavat Paleo-Distributary.

Internațional Symposium - Unguentarium. A Terracotta Vessel Form and Other Related Vessels in the Hellenistic, Roman and Early Byzantine Mediterranean, May 17-18, 2018 - Izmir, Turkey

  • Radu Petcu,George Nuțu, Ingrid Petcu-Levei, Simina Rafailă (Stanc), Hellenistic and Roman Ceramic Unguentaria from Dobrudja: Contexts, Typology, Chronology

International Scientific Conference Everyday Life in the East-European Space from Antiquity to the Present: Interdisciplinary Approaches, Institutul Patrimoniului Cultural, 29-30 October 2018 Chișinău, Republica Moldova

  • Simina Margareta Stanc, Resursele animale utilizate în așezarea de la Babadag (cultura

Babadag). Evaluare arheozoologică.

13th ICAZ International Conference, Middle East Technical University, 2-7 September 2018, Ankara, Turkey

  • Simina Margareta Rafaila-Stanc, George Nutu, Daniel Malaxa, Alexandra Cabat, Luminita Bejenaru, Archaeozoological data concerning the animal resources used in the settlement of Halmyris (Romania).
  • Simina Margareta Rafaila-Stanc, Alexandra Cabat, Daniel Malaxa, Luminita Bejenaru, Archaeozoological evaluation of the animal resources used in the food economy of the Iron Age fortress at Piscul Crasani (Ialomita County, Romania).

The 10th edition of the International Scientific Conference: Cultural Heritage: Research, Valorisation, Promotion (a X-a ediție a Conferinței Științifice Internaționale: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare), Institutul Patrimoniului Cultural, Chișinău, Republica Moldova, 30-31 Mai 2018.

  • Simina Margareta Rafailă-Stanc, Sorin-Cristian Ailincăi, Daniel Malaxa, Alexandra Cabat, Luminița Bejenaru, Aşezarea din perioada timpurie a epocii fierului de la Enisala-Palanca (comuna Sarichioi, județul Tulcea, Romania): Date arheozoologice.

Sesiunea Științifică Anuală a Studenților Naturaliști, Facultatea de Biologie, Universitatea "Al.I.Cuza" Iași, 25-26 mai 2018

  • Alexandra Cabat, Simina Rafailă-Stanc, Luminița Bejenaru, Evaluarea arheozoologică a resurselor animale utilizate în economia alimentară a cetăţii geto-dacice de la Piscul Crăsani (Jud. Ialomița), secole II-I î.Hr.
  • Daniel Malaxa, Simina Margareta Rafailă-Stanc, Resurse animale și exploatarea lor în situl de epoca fierului de la Enisala-Palanca

Zilele Academice Ieşene ediţia a XXXIII-a. Sesiunea de comunicări științifice Antropologia - o abordare interdisciplinară, Academia Română - Filiala Iași, 17 octombrie 2018

  • Luminiţa Bejenaru, Ludmila Bacumenco-Pirnau, Simina Stanc - Noi evidenţe zooarheologice ale prezenţei mongole în aşezarea medievală de la Orheiul Vechi (Republica Moldova): campania arheologică 2017
  • Mihaela Danu, Luminiţa Bejenaru, Alexandra Cabat, Daniel Malaxa, Radu Pîrnău, George Nuțu, Simina Stanc - Cercetări bioarheologice în Cetatea de secol IV-VI de la Ibida (judeţul Tulcea)

6th International Scientific Conference on Mediaeval Archaeolgy of the Institute of Archaeology. Using landscape in the Middle Ages in the light of interdisciplinary research, Institute of Archaeology Zagreb, 6-7 June 2019

  • Archaeological and archaeozoological Contribution to the Reconstruction of the medieval Environment: Settlement of Noviodunum (Romania). STANC Simina Margareta, STĂNICĂ Aurel Daniel, MALAXA Daniel, CABAT Alexandra, BEJENARU Luminița.

Colloquia Anatolica et Aegaea. Congressus internationales Smyrnenses XI. Ancient terracotta lamps from Anatolia and the eastern Mediterranean to Dacia, the Black Sea and beyond. Comparative lychnological studies in the eastern parts of the Roman Empire and peripheral areas. May 16-17, 2019 - Izmir, Dokuz Eylül University, Turkey

  • Lamps from Aegyssus. PETCU Radu, NUȚU George, STANC Simina, PETCU-LEVEI Ingrid.

6th World Congress of International Association of Advanced Materials (IAAM), Archaeology & Cultural Heritage Symposium (ACHS - 2019), Stockholm, 11 - 14 August 2019, Sweden

  • Frame of life outside the Roman border. Animal resources and subsistence practices at Ardeu-Cetatuie Fortress. STANC Margareta Simina, FERENCZ Iosif Vasile, MALAXA Daniel Ioan.
  • The Lords of the Passes. The Dacians from the Classical Period, Hunters and Breeders (Middle of the 2nd c. BC- 1st c. AD) in North-Western Romania, at Simleu Silvaniei-Observator. STANC Margareta Simina, POP Horea.
  • Dietary Reconstruction of the Roman Communities from the Danube's Mouth (Moesia Inferior/Scythia Minor). STANC Margareta Simina, NUȚU George.

25th Annual Meeting of the European Association of Archaeologists, University of Bern, September 4-7, 2019 Berna, Elvetia

  • Eating Meat in Mongol Cities of Golden Horde: Zooarchaeology Of The Settlements From Old Orhei And Costești (Republic Of Moldova). BEJENARU Luminita, Margareta STANC Simina, BACUMENCO-PÎRNĂU Ludmila, VORNIC Vlad.
  • Living at the Gates of the Danube Delta. The Cityscape of Ancient Aegyssus. STANC Simina Margareta, NUȚU George.
  • Archaeological and Archaeozoological Investigations in the Medieval Settlement of Enisala (Tulcea County, Romania). STANC Simina Margareta, STĂNICĂ Aurel Daniel, CABAT Alexandra, MALAXA Daniel, BEJENARU Luminița.

Sesiunea Științifică Anuală a Studenților Naturaliști, Ediția a III-a, Iași, 24 - 25 mai 2019, Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași.

  • Resurse animale și strategii de exploatare a lor în așezarea de epoca bronzului de la Șoimus (județul Hunedoara). PRIHOANCĂ Georgiana Silvia, STANC Margareta Simina
  • Analiza unui eșantion arheozoologic provenit din așezarea de la Ibida (județul Tulcea). CABAT Alexandra Elena, STANC Margareta Simina
  • Resurse animale exploatate în așezarea de epoca fierului de la Babadag (județul Tulcea). CRUCEANU Alexandra Lavinia, STANC Margareta Simina
  • Analiza eșantionului arheozoologic de la Noviodunum (punct "Terenul Poliției de Frontieră"). MALAXA Daniel, STANC Margareta Simina

International workshop Advances in Sarmatian Studies: Artefacts, Bones and Ethnic Identities, Iași, 24-25 September 2019)

  • Simina Margareta Stanc, Daniel Ioan Malaxa (Iași, Romania), Sântana de Mures-

Cerneahov Culture (4th-5th centuries) communities on the eastern territory of Romania. Sheep and goat evaluation - archaeozoological data.

Conferința științifică internațională Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare. De la cunoaștere spre salvgardare și conservare (Chișinău, Rep. Moldova, 29-31 octombrie 2019)

  • Cercetări arheologice recente în acropola tomitană (2017-2018). Studiu preliminar, Mototolea Aurel, Potârniche Tiberiu, Stanc Margareta Simina
  • Orașul roman Aegyssus - cercetări arheologice și arheozoologice (campaniile 2015-2018), Stanc Margareta Simina, Nuțu George, Malaxa Daniel Ioan, Mototolea Aurel

Simpozion "ArheoVest": Interdisciplinaritate în Arheologie ediţia a VII-a: In Honorem Prof. Univ. Dr. Sabin Adrian LUCA, Timişoara, 23 noiembrie 2019

  • Cercetări arheologice recente în Tomis (Constanța). Mototolea Aurel, Potârniche Tiberiu, Cliante Laurențiu, Stanc Margareta Simina
  • Culturi preistorice pe malul Mureșului - Situl de la Șoimuș-Teleghi (județul Hunedoara). Stanc Margareta Simina, Malaxa Daniel Ioan, Marc Antoniu Tudor, Mototolea Aurel
  • Exploatarea mamiferelor în siturile dacice de la Măgura Șimleului (județul Sălaj). Studiu de caz: Șimleu-strada A. Mureșanu și Șimleu-Observator. Stanc Margareta Simina

Sesiunea Ştiinţifică Internaţională Pontica`52 - 2019, Constanța, 2-4 octombrie 2019

  • Așezarea rurală medievală de la Enisala-Palanca: Cercetări arheologice și arheozoologice. Stanc Margareta Simina, Cabat Alexandra Elena, Malaxa Daniel Ioan, Ailincăi Sorin Cristian, Stănică Aurel Daniel, Mototolea Aurel Constantin

7th International Conference on Late Roman Coarse Wares, Cooking Wares and Amphorae in the Mediterranean: Archaeology and Archaeometry (LRCW 7), València (Spain) 15-19 October 2019

  • Late Roman Cooking Ware from Aegyssus (Romania): A Diachronic Analysis of Finds from the City and the Extramural Area. George Nuțu, Simina Stanc

8th International Conference of Ecologists of Montenegro (ISEM8), 2-6 October 2019. Budva. Montenegro

  • Animal Resources Exploited in Settlements of Roman and Roman-Byzantine Periods from North Dobrudja (Romania): Archaeozoological Data. Stanc Margareta Simina, Cabat Elena Alexadra, Malaxa Daniel Ioan, Nuțu George, Luminița Bejenaru
  • Palaeoenvironmental Indicators from a Roman Period Site in South-East Romania - New Archaeozoological Data Concerning (L)Ibida Fortress (Slava Rusă, Tulcea County). Stanc Margareta Simina, Mihu Alexandra-Raluca, Cabat Alexandra Elena, Bejenaru Luminita

The Anthrozoology Symposium Thinking Beyond Borders, Second Edition, 1st - 2nd of November 2019, Iași, Romania

  • Zooarchaeology of Two Mongol Cities (Golden Horde, 14th Century) from Old Orhei and Costești (Republic of Moldova). Luminița Bejenaru, Margareta Simina Stanc, Ludmila Bacumenco - Pîrnău, Vlad Vornic.


· CERCETĂRI ARHEOZOOLOGICE

Principalele informații furnizate de cercetările arhezoologice se referă la identificarea și descrierea speciilor animale cu care oamenii au venit în contact, stabilirea relațiilor dintre aceștia și animalele identificate (vânătoare, pescuit, creșterea animalelor) și utilizarea pe care animalele au avut-o: hrană, materie primă (pentru îmbrăcăminte, unelte), energie (forță de tracțiune, deplasare), rituri funerare. Cercetările arhezoologice se ocupă cu studiul resturilor faunistice care provin din săpăturile arheologice și contribuie și la cunoașterea populațiilor umane, a modului lor de viață și al habitatului sau mediului înconjurător în care au locuit, estimarea arealelor de răspândire mai ales pentru specii de animale azi dispărute din fauna noastră, precum bourul, castorul. Arheozoologia se înscrie în cadrul cercetărilor interdisciplinare care permit valorificarea cât mai complexă a materialelor rezultate în urma săpăturilor arheologice.

Eşantioanele arheozoologice luate în studiu sunt constituite din resturi faunistice descoperite în urma săpăturilor arheologice, reprezentate de oase, dinți, procese cornulare și cochilii, materiale cu o puternică mineralize, rezistente în timp la acțiunea diverșilor factori. Recoltarea materialului faunistic a fost făcută de către arheologi (care au oferit și datarea acestuia) și arheozoologii echipei. Ulterior, resturile osteologice au fost transportate în Laboratorul de Morfologie animală al Facultății de Biologie Iași, unde au fost analizate și apoi depozitate. Unele eșantioane provin din depozitele unor muzee de istorie din România, ele fiind colectate cu ocazia unor campanii arheologice mai vechi. Au fost luate în studiu eșantioane aparținând Epocii Fierului, Epocii Romane și Romano-Bizantine, pentru o mai bună analiză sincronică și diacronică (pentru a se putea face comparații și a urmări evoluția speciilor animale).

S-a realizat cuantificarea resturilor (ca număr de resturi și, respectiv, număr minim de indivizi estimați) din esantioanele de la Babadag, Soimuș, Ardeu, Slava Rusă (Ibida), Murighiol (Halmyris), Enisala-Palanca, Enisala-Cetate, Tulcea (Aegyssus), Piscul Crasani, Isaccea (Noviodunum), Saharna Mare (Republica Moldova), Orheiul Vechi (Republica Moldova). Pentru aceste eșantioane a fost realizată analiza anatomică, taxonomică si tafonomica, iar după introducerea datelor în baza de date, a fost facută și cuantificarea resturilor. In cazul eșantioanelor care care nu au putut fi transportate în Laboratorul de Arheozoologie de la Iași, analiza arheozoologica s-a desfasurat în laboratoarele Muzeelor de care aparțin materialele.

· Babadag (cultura Babadag) (judetul Tulcea)

Cercetările arheologice de pe Dealul Cetățuia de la Babadag s-au derulat în perioada 1962-2010. Așezarea de la Babadag este localizată la aproximativ 2,5 km de orașul Babadag (județul Tulcea), pe malul lacului cu același nume. Locuirea de la Babadag se datează în intervalul cuprins între sfârșitul secolului XI/începutul secolului X a.Cr. și sfârșitul secolului VIII/începutul secolului VII a.Cr.

Au fost luate în studiu alte 2390 resturi faunistice, care provin de la pești (114 fragmente, reprezentând 4,77%), reptile (3 fragmente, reprezentând 0,13%), păsări (7 fragmente, reprezentând 0,29%) și mamifere (2266 fragmente, reprezentând 94,81%). Resturile de pești provin de la sturioni, somn, crap și știucă. De la reptile s-au identificat plăcuțe dermice din carapacea și plastronul unor broaște țestoase.

Din totalul resturilor aparținând mamiferelor, numai 1451 au putut fi identificate până la nivel de specie. Pentru 815 resturi nu s-a putut realiza identificarea specifică datorită gradului ridicat de fragmentare. Resturile identificate aparțin mamiferelor domestice în proporție de 91,73%, respectiv sălbatice, într-o proporție de 8,27%.

Speciile de mamifere domestice identificate în acest eșantion sunt: vita domestică (Bos taurus), ovicaprinele (Ovis aries și Capra hircus), porcul (Sus domesticus), calul (Equus caballus), măgarul (Equus asinus) și câinele (Canis familiaris). Distribuția resturilor identificate pe specii este următoarea: vită domestică - 602 fragmente (reprezentând 41,49%), ovicaprine - 371 (25,57%), porc - 183 (12,61%), cal - 132 (9,1%), câine - 38 (2,62%) și măgar - 5 (0,34%). Ponderea cea mai ridicată o au vita domestică și ovicaprinele.

Lista speciilor de mamifere sălbatice identificate cuprinde șapte specii: cerb (Cervus elaphus), mistreț (Sus scrofa), iepure de câmp (Lepus europaeus), căprior (Capreolus capreolus), lup (Canis lupus), urs (Ursus arctos) și bursuc (Meles meles). Cerbul și mistrețul au cea mai bună reprezentare în eșantion (4,96% cerb și 2,20% mistreț).

· Saharna Mare (Epoca Fierului) (Republica Moldova)

În cursul campaniei de săpături desfăşurată în anul 2017 în situl de la Saharna Mare au fost recoltate 1396 resturi menajere, care provin din diferite contexte arheologice (straturi, gropi şi construcţii). Materialul faunistic colectat a fost împărţit în trei eşantioane, în funcţie de contextul cultural şi cel arheologic: un eşantion cultura Cozia-Saharna (cuprinde 150 resturi), un eşantion care cuprinde 796 fragmente din straturile ce ţin de nivelul de locuire getică şi un altul care cuprinde 450 resturi faunistice din gropi şi construcţii aparţinând culturii getice. Nu au fost identificate resturi de peşte; cu excepţia a două fragmente de pasăre, toate resturile faunistice aparţin mamiferelor.

Pe resturile osoase au fost observate şi urme antropice (urme de arsură, tranşare), dar şi urme lăsate de câini. Resturile cu urme de arsură sunt numeroase, ele reprezentând 31% în fiecare din cele două eşantioane aparţinând culturii getice, şi 15% în eşantionul de cultură Cozia-Saharna.

În toate cele trei eşantioane predominante sunt resturile provenind de la mamiferele domestice (92-97% din totalul mamiferelor identificate specific), proporţia fiind uşor mai ridicată în eşantionul de cultură getică (97%). S-au identificat şase specii de mamifere domestice (bovina domestică, oaia, capra, porcul, calul şi câinele) în toate cele trei eşantioane. Ponderea cea mai ridicată o are bovina domestică, reprezentând 53-55% în eşantioanele culturii getice şi 64% în cel de cultură Cozia-Saharna. Pe al doilea loc ca pondere se găsesc ovicaprinele. Porcul domestic are o pondere mai redusă, cel mai slab reprezentat fiind în eşantionul culturii Cozia-Saharna.

Mamiferele sălbatice au o pondere redusă, variind de la 3% (eşantion Cozia-Saharna) până la 8% (eşantion cultura getică). Speciile de mamifere sălbatice identificate sunt cerbul, mistreţul (prezente în toate cele trei eşantioane), căpriorul şi iepurele de câmp (fiecare fiind prezent în două eşantioane). Se observă prezenţa speciilor de pădure şi a celor de lizieră.

· Piscul Crăsani (Epoca Fierului)

Cetatea geto-dacică fortificată de la Piscul Crăsani este situată pe malul drept al râului Ialomița, pe un pinten de deal, între satele Copuzu și Crăsani din comuna Balaciu, înconjurată de râpe adânci pe trei laturi care o făceau greu de cucerit. Cetatea a cunoscut o puternică înflorire în sec. II - I î.Hr., când au apărut și s-au dezvoltat în jurul ei așezări civile, cu un bogat inventar agricol, casnic și meșteșugăresc, și a avut o contribuție importantă realizarea statului geto-dac centralizat și independent condus de Burebista.

În cursul campaniilor arheologice derulate în anii 2011, 2012 și 2013 au fost colectate 2437 resturi faunistice, provenind de la moluște (cinci valve de la Unio sp.), pești (8 fragmente de la pești teleostei), păsări (19 resturi, dintre care 8 sunt de Gallus domesticus) și cea mai mare parte de la mamifere (2405 resturi). Nu au fost identificate elemente scheletice în conexiune anatomică. Numeroase resturi poartă urme de tranșare, ardere, cât și urme lăsate de dinții câinilor.

Ponderea cea mai ridicată o au resturile de mamifere domestice (96%), speciile de mamifere identificate fiind: Bos taurus, Ovis aries, Capra hircus, Sus domesticus, Equus caballus, Canis familiaris. Proporția cea mai ridicată o are bovina domestică (40,8%), urmată de oaie/capră (27,08%) și porc (18,6%).

Mamiferele sălbatice au o reprezentare mai redusă în eșantion. Au fost identificate patru specii, atât de pădure cât și de lizieră: Cervus elaphus, Sus scrofa, Capreolus capreolus și Lepus europaeus; cerbul și mistrețul au ponderea cea mai mare în cadrul grupului de mamifere sălbatice.

· Ibida - Slava Rusă (secolele IV-VI d.Hr.) (judetul Tulcea)

Cetatea de la Slava Rusă constituie un sit arheologic important deoarece este cea mai întinsă dintre cetățile romane din Dobrogea și printre cele mai mari ale regiunii. Cetatea de pe Valea Slavei a fost identificată de Vasile Pârvan cu Polis Ibida. Cu o suprafață intramurală de aproape 24 ha, o centură de fortificații desfăşurată pe o lungime de 2000 m, este singura cetate al cărei spațiu fortificat este străbătut de un curs de apă și prezintă lucrări speciale de îndiguire, canalizare, poduri, lucrări speciale de securizare a punctelor de intrare și ieșire a râului din cetate.

Cercetarea eșantioanelor faunistice de la Slava Rusă (Ibida) s-a desfasurat in fiecare an deoarece din acest sit arheologic a fost adunat în decursul timpului foarte mult material faunistic.

4A. Un prim eșantion analizat cuprinde resturi faunistice adunate în anul 2009 din sectorul curtina G (Turn 8) și în anul 2013 din sectorul curtina G. Materialele arheologice provenite din aceste sectoare au fost datate pentru secolele IV-VI d.Hr. (Perioada Romano-Bizantină). În acest eșantion au fost identificate resturi provenind de la moluște, pești, păsări și mamifere. Resturile de pește (23,12%) sunt într-o proporție ridicată comparativ cu celelalte eșantioane; resturile de mamifere au o pondere de 74,9%. Din totalul resturilor de mamifere identificate, 91% aparțin celor domestice, iar 9% celor sălbatice. Ovicaprinele sunt pe primul loc, dar urmate foarte aproape de bovina domestică; alte specii de maimifere domestice identificate sunt porcul, câinele, calul și măgarul.

Lista mamiferelor sălbatice include șase specii, proporția cea mai mare având-o cerbul; celelalte mamifere sălbatice identificate sunt mistrețul, căpriorul, iepurele, lupul și vulpea.

4B. Un alt eșantion analizat provine din Sectorul T10, si resturile faunistice au fost adunate în cursul campaniilor arheologice derulate în anii 2011-2013. În acest eșantion proporția resturilor de pești și păsări este foarte redusă; mamiferele reprezintă 93,83% din întregul eșantion. Ponderea resturilor de mamifere domestice identificate specific este 86,2%, iar a celor sălbatice este 13,8%. Speciile de mamifere domestice sunt aceleași cu cele identificate în eșantionul precedent, numai că proporția mai mare în acest grup o are vita domestică, urmată fiind de ovicaprine. Pe lângă cele șase specii de mamifere sălbatice identificate în eșantionul precedent, în acest din urmă eșantion a mai fost identificat și bursucul.

4C. Un alt eșantion faunistic provine de la Proprietatea Andrușcă si a fost adunat în cursul campaniei arheologice derulate în anul 2014, materialele arheologice aparținând secolelor II, IV și V d.Hr. În acest eșantion au fost identificate numai resturi provenind de la pești și mamifere; resturile de la mamiferele domestice au o pondere de 91,92% iar cele de la mamiferele sălbatice 8,08%. Lista speciilor de mamifere domestice este similară cu cea prezentată la cele două eșantioane precedente, în acest din urmă eșantion vita domestică având ponderea cea mai mare (41,9%). Au fost identificate și șase specii de mamifere sălbatice, una dintre acestea, bourul, nemaifiind identificată în precedentele două eșantioane.

4D. Eșantionul arheozoologic studiat cuprinde resturile faunistice recoltate cu ocazia campaniilor arheologice derulate în anii 2008 și 2011-2013, în așezarea de secole I-VII de la Slava Rusă. Săpăturile arheologice în acest sit au început cu câțiva ani în urmă, iar în aceaste campanii au fost cercetate complexe datate ca aparținând secolelor IV-VI d.Hr.

Eșantionul studiat este constituit din 1622 fragmente faunistice, provenite de la mai multe grupe taxonomice: pești, păsări și mamifere. Alte 675 resturi, din cauza fragmentării lor accentuate nu au putut fi identificate până la nivel de specie. Știm însă că ele sunt fragmente de oase aparținând mamiferelor. În eșantionul studiat cele mai multe resturi provin de la mamifere (94,15%), urmează peștii (4,62%) iar cele mai puține resturi aparțin păsărilor (1,23%). Speciile de mamifere identificate, domestice și sălbatice, cât și proporția resturilor aparținând fiecarei specii, apar în tabel.

· Halmyris-Murighiol (jud. Tulcea), secolele IV-VI d.Hr.

Cetatea romană de la Halmyris se găsește pe teritoriul actualei localități Murighiol, județul Tulcea, la 2 km SE de sat și 200 m N de șoseaua Murighiol-Dunavățul de Sus, 1,5 km sud de brațul Sfântul Gheorghe. Situl arheologic a cunoscut trei mari perioade de locuire: getică (sec. IV - I a.Chr.), când a primit numele grecesc Halmyris; romană timpurie (sec. I - III p.Chr.), când a fost construită prima fortificație din piatră, stație a flotei dunărene Classis Flavia Moesica; romană târzie (sec. IV - VII p.Chr.), de când se păstrează spectaculoase monumente de arhitectură militară, civilă și religioasă, remarcabilă fiind bazilica episcopală în cripta căreia au fost descoperite rămășițele primilor martiri dobrogeni Epictet și Astion.

Cetatea Halmyris a fost o puternică cetate romană şi romano-bizantină, sediu al unor unităţi militare şi staţie a flotei dunărene Classis Flavia Moesica;în acest sitau fost dezvelite monumente de arhitectură militară, civilă şi religioasă.

Eșantionul arheozoologic, recoltat în campania arheologică derulată în anul 2014, provine din complexe datate ca aparținând secolelor IV-VI d.Hr.

Resturile faunistice (2207) provin de la moluște, pești, păsări, chelonieni și mamifere. Cea mai mare pondere o au resturile de la mamiferele domestice; au fost identificate șapte specii de mamifere domestice (vita domestică, oaie, capră, porc, cal, câine și măgar), ponderea cea mai mare având-o vita domestică (54%). Resturile de mamifere sălbatice au o pondere redusa din totalul resturilor de mamifere identificate; au fost identificate nouă specii de mamifere sălbatice (cerb, mistreț, căprior, iepure de câmp, lup, bour, castor, vulpe, bursuc), ponderea cea mai mare având-o cerbul și mistrețul.

· Aegyssus (Secolele II-III d.Hr.) (judetul Tulcea)

Situată pe Dealul Monumentului, în partea de nord-est a orașului Tulcea, cetatea a fost construită la sfârșitul sec. IV a.Chr. Numele său, de origine celtică, derivă de la un legendar întemeietor, Caspios Aegyssos. Relatând evenimentele petrecute în anul 12 p.Chr., când orașul a fost atacat de către geți, Ovidius îl considera uetus urbs. La începutul sec. II cetatea a fost inclusă în limes-ul dunărean, devenind apoi - din sec. III - important sediu militar și ulterior, reședință episcopală (sec. VI). Viața urbană ia sfârșit la Aegyssus în primul sfert al sec. VII. Zona este din nou locuită în sec. X-XI (https://www.icemtl.ro/cetatea-aegyssus/).

De la Aegyssus au fost analizate numeroase resturi faunistice, care provin de la pești, păsări si mamifere. Lista speciilor de mamifere domestice identificate cuprinde șapte specii (vita domestică, oaie, capră, porc, cal, câine și măgar), ponderea cea mai ridicată având-o vita domestică. Dintre mamiferele sălbatice au fost identificate sapte specii (cerb, mistreț, căprior, iepure de câmp, lup, bour, castor), cerbul și mistrețul având ponderea cea mai ridicată.

· Isaccea (Noviodunum, epoca Romana) (judetul Tulcea)

Castrul roman Noviodunum se află pe malul Dunării, la 2 km est de localitatea Isaccea, județul Tulcea. Castrul a reprezentat baza unității militare navale Classis Flavia Moesica.

În antichitate, centrul urbanistic de aici purta numele de Noviodunum, nume de origine celtică.

Platforma de teren de la sud-vest, marcată de prezența movilei Kurgan-Vizir (cu o circumferință de 400 m, o înălțime de 73 m și o pantă de 75°- 90°), este punctată de numeroase movile funerare din necropola cetății romane. Movilele se înșiruie de-a lungul unor liniamente radiale, de-o parte și de cealaltă a unor artere rutiere antice care uneau cetatea cu teritoriul.

Odată cu stabilirea romanilor în ținutul dobrogean, Noviodunum devine sediul uneia dintre legiunile însărcinate cu paza acestui hotar. În ordinea succesiunii lor, aici au staționat unități ale Legiunii a XI-a Claudia, a V-a Macedonica, apoi Legiunea I-a Jovia, ori a II-a Herculia și tot aici era și flota fluviala romană - Classis Flavia Moesica. Poziția geografică oferea cetății posibilitatea de supraveghere și control a întregului hotar (limes) de nord al Dunării. Această importanță strategică avea să determine și funcția administrativ-economică a orașului ce se va dezvolta în jurul castrului militar.

Au fost colectate 1224 resturi faunistice, care provin de la pesti, pasari si mamifere.

· Enisala-Palanca (județul Tulcea)

Situl de la Enisala-Palanca, com. Sarichioi, jud. Tulcea este cunoscut în literatura de specialitate încă din anii 1970, când în urma unor sondaje, Sebastian Morintz publica sumar câteva date despre vestigiile preistorice. Cercetările arheologice preventive ce au urmat în 1979, 1986, 2003-2006, 2010 și 2013 au evidențiat existența în acest sit a unei locuiri eneolitice atribuite culturii Gumelnița și a uneia destul de extinse din perioada timpurie a epocii fierului (cultura Babadag). La fel de numeroase sunt și vestigiile lăsate de un sat și un cimitir din perioada medievală (sec. XIV-XV).

8A. Analiza resturilor faunistice provenite exclusiv din contexte datate în perioada timpurie a epocii fierului, atribuite culturii Babadag (sec. IX a.Chr.). Acestea provin din campaniile arheologice mai recente, care reprezintă și cele mai ample investigații în situl de la Enisala-Palanca. Astfel, în cei peste 6000 mp investigați, au fost înregistrate peste 260 complexe atribuite culturii Babadag, gropi (cu diverse utilizări) și locuințe de tip bordei.

Resturile faunistice colectate sunt numeroase (3591) și provin de la moluște, pești, broaște țestoase, păsări și mamifere. Au fost identificate fragmente care provin de la mamifere domestice (1211 resturi atribuite la șapte specii) și sălbatice (147 resturi atribuite la șapte specii).

Din situl Enisala-Palanca în perioada 2000-2013 au fost adunate 3591 resturi faunistice. Cele mai multe dintre ele (2674 resturi) provin din campania arheologică derulată în anul 2013. Aceste fragmente reprezintă resturi menajere, ele purtând urme antropice (arsură, tranșare, dezarticulare); unele fragmente au urme lăsate de colții carnivorelor (au fost roase de câinii din așezare). Aceste resturi au fost atribuite la cinci grupe faunistice: moluște, pești, reptile (broaște țestoase), păsări și mamifere. Cele mai multe resturi aparțin peștilor (40,69%) și mamiferelor (56,86%), celelalte trei grupe faunistice fiind foarte slab reprezentate (sub 1% fiecare). Se remarcă proporția ridicată a resturilor de pește, fiind identificate resturi care provin de la sturioni, crap, somn, plătică, știucă, șalău, biban, lin. Cu siguranță se pescuia în lacul din apropierea așezării.

Pentru moluște s-au identificat 11 valve de Unio sp. (scoica de râu), 21 cochilii de Helix sp. (melcul de grădină) și o valvă de Cardium sp. (bivalvă marină).

Resturile atribuite reptilelor sunt fragmente de carapace și plastron de la broaște țestoase; despre acestea nu știm dacă erau folosite în alimentație.

De la păsări provin 26 fragmente osoase și patru dintre ele aparțin găinii.

8B. Analiza resturilor provenite din punctual Enisala Cetate-Parcare

Cercetările arheologice sistematice și preventive efectuate la Enisala oferă o imagine privind locuirea din sec. XIV‐XV în nordul Dobrogei. Săpăturile arheologice în punctul Cetatea Enisala-Parcare au avut loc în anul 2014, fiind cercetate două suprafețe în care au fost identificate 13 de gropi menajere. Cele 13 complexe menajere au formă de clopot, și în ele s-a găsit un material divers: fragmente ceramice, oase de animale, oase de pește, solzi de pește, corn de cerb în stare brută, vârfuri de săgeți din fier, ac de cusut, lamă de cuțit, manșon din fier, potcoavă din fier. În partea inferioară a amenajărilor amintite s‐a descoperit un număr mic de fragmente ceramice, la care se adaugă materialul osteologic. Resturile faunistice colectate provin de la pești, păsări și mamifere, ultimul grup fiind predominant. Au fost identificate resturi osoase și dentare provenind de la șase specii de mamifere domestice (Bos taurus, Ovis aries, Capra hircus, Sus domesticus, Equus caballus și Canis familiaris) și șase specii de mamifere sălbatice (Cervus elaphus, Sus scrofa, Bos primigenius, Lepus europaeus, Capreolus capreolus, Canis lupus).

În anul 2014, realizarea obiectivului investițional "Punerea în valoare a patrimoniului istoric - Cetatea Enisala, specifică zonei pescărești Sarichioi, județul Tulcea", a vizat un teren din vecinătatea complexului medieval Cetatea Enisala. Obiectivul cercetării noastre a fost eliberarea de sarcină arheologică a suprafeței afectate de investiție, prin care se dorea realizarea unui grup sanitar și bazin vidanjabil.

Având în vedere suprafața mică, de 43,67 mp a celor două obiective, s-a preferat o cercetare în suprafață, fără martori intermediari. Au fost cercetate două suprafeţe S1 (6,10 × 5,55 m), împărțită în patru carouri și S2 (5,80 × 2,30 m).

În cele două suprafețe cercetate (S1-S2) au fost identificate și cercetate un număr de 13 de gropi menajere. În S1 au fost identificate și cercetate 10 astfel de gropi, iar în S2 au fost cercetate încă 3.

Cele 13 complexe menajere au formă de clopot, în acestea s-a găsit un material divers - fragmente ceramice, oase de animale, oase de pește, solzi de pește, corn de cerb în stare brută, vârfuri de săgeți din fier, ac de cusut, lamă de cuțit, manșon din fier, potcoavă din fier (fragmentară). În partea inferioară a amenajărilor amintite s‐a descoperit un număr mic de fragmente ceramice, la care se adaugă materialul osteologic.

Cu toate că materialul ceramic este unul fragmentar atipic, au fost identificate două mari categorii: ceramică smălțuită și ceramică nesmălțuită.

Studierea materialului rezultat în urma cercetărilor arheologice preventive de la Cetatea Enisala-Parcarene oferă o bună imagine privind locuirea din sec. al XV-lea într-o zonă situată la 230 m SE de fortificația medievală, afectată puternic de lucrările de terasare realizate în anii '70 (lucru vizibil în suprafața S1). De asemenea, informațiile desprinse în urma cercetărilor arheologice preventive realizate în anul 2014 la Enisala, completează datele furnizate de investigațiile efectuate în situl de la Enisala-Palanca.

Cele 13 complexe menajere cercetate în acest an, confirmă existența așezării rurale, care a evoluat în același timp cu cetatea din apropiere.

Materialul arheozoologic este reprezentat în cea mai parte prin resturi de bucătărie, adică resturi menajere, care au un grad ridicat de fragmentare. Dar pe lângă aceste resturi, au fost găsite numeroase oase în conexiune anatomică, provenite de la indivizi de găină, câine și lup, aruncați întregi, ceea ce indică existența unei gropi menajere. Astfel, 16 resturi sunt de la un exemplar femel matur de găină (complexul 2). De la câine există resturi în conexiune anatomică de la 4 indivizi, dintre care trei maturi și unul imatur, care au fost aruncați; în complexul 8 au fost găsite două schelete, unul cuprinzând 29 de oase și al doilea 98 oase, de la exemplare mature; în complexul 2 au fost găsite 24 resturi de la un individ imatur (abia fătat) și în complexul 1 au fost găsite 79 oase de la un exemplar matur. De la lup există 113 oase în conexiune anatomică de la un individ matur găsit în complexul 4.

Din punct de vedere ecologic, lista speciilor de mamifere sălbatice ne arată exploatarea, în mod deosebit, a biotopului de pădure (Cervus elaphus, Sus scrofa, Canis lupus), dar și a celui de lizieră (Bos primigenius, Lepus europaeus, Capreolus capreolus). Ponderea cea mai mare o au fragmentele ce provin de la Sus scrofa (mistreț) - 6,82% și de la Cervus elaphus (cerb) - 6,82%; celelalte specii de mamifere sălbatice - Capreolus capreolus (căprior), Lepus europaeus (iepure), Canis lupus (lup) și Bos primigenius (bour) au o pondere foarte mică, fiecare reprezentând sub 1% ca număr de resturi identificate.

Cele 283 de resturi osoase care provin de la mamiferele domestice aparțin la minimum 22 indivizi. S-au identificat următoarele specii: Bos taurus (bovină domestică), Ovis aries (oaie), Capra hircus (capră), Sus domesticus (porc), Equus caballus (cal) și Canis familiaris (câine). Atât sub aspectul numărului de resturi, cât și de indivizi estimați, specia dominantă este Bos taurus, urmată de Ovis aries/Capra hircus, pe locul al treilea găsindu-se Sus domesticus.

Pe lângă mamiferele domestice menționate, care erau dominante, de asemenea se creșteau și găini (Gallus domesticus).

· Soimuș (jud. Hunedoara) - Epoca Bronzului, eșantion provenit

din săpătura arheologică a anului 2011

În eșantionul de la Șoimuș au fost identificate 2465 resturi faunistice. Procentul dominant îl prezintă mamiferele (55,98%), urmate de moluște (43,17%), păsări (0,77%) și pești (0,08%), care sunt slab reprezentați. Unele fragmente au fost prelucrate, altele au fost roase de câinii care păzeau așezarea iar altele au urme lăsate de foc. Din totalul de 1380 resturi faunistice provenite de la mamifere, doar 592 au permis determinarea până la nivel de specie, restul fiind atribuite la două grupe generale, mamifere de talie mare și mamifere de talie mijlocie. Fragmentele neidentificate specific sunt resturi de mici dimensiuni provenite de la oase lungi, oase late, craniu, coaste și vertebre.

10. Ardeu (jud. Hunedoara) - Epoca Fierului, Săpături realizate în anii 2002, 2004,

2010, 2011, 20112, 2013 (cele mai multe resturi sunt din anii 2004 și 2013).

Eșantionul studiat cuprinde 3455 resturi faunistice aparținând atât vertebratelor, cât și nevertebratelor. Procentul dominant îl reprezintă mamiferele - 99,59% din totalul resturilor faunistice, urmate de păsări - 0,35%, pești și moluște: 0,03%. Procentul mic de reprezentare al păsărilor și peștilor se datorează faptului că acest tip de material faunistic este de dimensiuni mai reduse și duritate mai mică, ceea ce nu favorizează o bună conservare în sediment; de asemenea recoltarea acestor piese este mai dificilă datorită dimensiunilor mici ale oaselor și faptului că nu se folosește metoda de cernere a sedimentului.

Modul în care sunt fragmentate piesele osoase, faptul că unele poartă urme de tranșare, ardere, arată că dispunem de un material provenit de la tranșarea animalelor și folosirea lor în alimentație, deci resturi menajere.

Mamiferele ocupă un rol important în economia unei aşezări, fiind o veritabilă sursă de hrană şi ajutor în diversele munci ale populaṭiei. Din totalul de 3441 de fragmente, un procent de 60,8 îl reprezintă resturile de mamiferele care nu au putut fi identificate specific datorită fragmentării lor accentuate. Acestea se distribuie în subgrupe de mamifere de talie mare și mijlocie. Speciile idnetificate în eșantion și distribuția resturilor apar în tabel.

***

În eșantioanele din Dobrogea luate în studiu se remarcă proporția însemnată a resturilor provenind de la mamiferele domestice, comparativ cu cele sălbatice. Speciile de mamifere domestice indentificate în eșantioanele din Dobrogea sunt: Bos taurus, Ovis aries, Capra hircus, Sus domesticus, Equus cabbalus, Equus asinus, Canis falimiaris, Felis domesticus. Proporția cea mai mare o au resturile provenite de la vita domestică, urmate de cele de la ovicaprine și porc. Câinele, măgarul și calul au ponderi foarte reduse în cadrul eșantioanelor. Speciile de mamifere sălbatice identificate sunt Cervus elaphus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Lepus europaeus, Bos primigeniu, Canis lupus, Meles meles, Vulpes vulpes. Proporțiile cele mai ridicate le au cerbul mistrețul căpriorul și iepurele.


· CERCETĂRI ARHEOLOGICE

· Aegyssus (Parcul Monumentului, Municipiul Tulcea, jud. Tulcea).

Aegyssus - Campania 2017. Cercetările din campania anului 2017 la Aegyssus, Tulcea, jud. Tulcea s-au desfășurat pe parcursul lunilor iunie-octombrie și au avut în vedere lămurirea situație stratigrafice pe cele trei sectoare deschise în anii anteriori (2015-), responsabil de șantier fiind Dr. George Nuțu.

Echipa implicată în cercetările desfășurate în sit a fost formată din specialiști ai Institutului de Cercetări Eco-Muzeale "Gavrilă Simion" din Tulcea, ai Institutului de Arheologie al Academiei Române-Filiala Iași, ai Facultății de Biologie, Universitatea Al. I. Cuza din Iași, ai Institutului de Geografie al Academiei Române-Filiala Iași, ai Universității Ludwig-Maximilian din München.

Cercetările arheologice sistematice la Aegyssus, începute în anul 1959 şi continuate cu mici întreruperi în perioada 1971-1998, și reluate începând din anul 2015 în cadrul unei finanțări anuale oferite de Consiliul Local al Municipiului Tulcea au condus la dezvelirea parţială a sitului. Au fost astfel cercetate o serie de complexe (locuinţe, cuptoare, gropi menajere) datate în epocile romană, romano-bizantină şi bizantină. De asemenea, au mai fost cercetate parțial zidul de incintă, turnurile de apărare şi resturile unui edificiu termal. Cele mai vechi urme de locuire (ceramică getică şi grecească) aparțin secolelor IV - III a.Chr.

Cercetarea arheologică din campania 2017 în sectorul Aria C a urmărit continuarea cercetărilor din anul 2016 cu scopul de a documenta locuirea romană timpurie. Un obiectiv secundar a fost reluarea cercetărilor în S2, amplasată la est față de S1. Primul pas a fost refacerea pofilelor vechii săpături. Obiectivul reluării cercetărilor în această suprafață este de a vedea cum se dezvoltă către est alinierea vaselor de provizii (chiupuri), implicit a încăperii care a funcționat în epoca romană târzie (sec. V - VI) și a cărei funcționalitate a fost spațiu pentru depozitare. În această campanie s-a ajuns pe un nivel de dărâmătură databil în secolele V - VI, conturat în special în extremitatea de sud a secțiunii, reprezentat prin rămășițele unui perete a cărui elevație a fost realizată din pământ. Materialul arheologic colectat este redus din punct de vedere cantitativ și eterogen din punct de vedere cronologic.

Al doilea obiectiv a fost documentarea locuirii romane timpurii la Aegyssus, în Aria C. Astfel a fost trasat un prim sondaj stratigrafic cu dimensiunile 2,5 x 4 m (jumătatea de vest a caroului 3). Adâncimea maximă atinsă în acest sondaj este -4.50 m. Săpătura s-a oprit pe un nivel roman timpuriu materializat printr-o podea realizată din cărămidă. Materialul arheologic descoperit în nivelul de dărâmătură al edificiului cuprins între 4,00 - 4,50 m, ne permite să datăm perioada de funcționare a edificiului timpuriu în secolul II p.Chr. Tot în acest sondaj am identificat materiale ceramice mai timpurii (amfore pseudo-cos) ce atestă și o locuire pre-romană în această zonă.

A fost descoperită o cantitate importantă de oase de animale în contexte încadrabile în două faze: prima fază aparține unor complexe (gropi, niveluri de locuire) aparținând perioadei timpurii din evoluția orașului (sec. I a.Chr. - sec. II p.Chr.); cel mai important lot de arheofaună provine, însă, din contextele romane târzii și bizantine timpurii (sec. IV-VI p.Chr.).

Aegyssus (Parcul Monumentului, Municipiul Tulcea, jud. Tulcea). Campania 2018

Cercetările arheologice s-au desfășurat sub egida Institutului de Cercetări Eco-Muzeale "Gavrilă Simion" din Tulcea, în colaborare cu Institutul de Arheologie al Academiei Române-Filiala Iași și Facultatea de Biologie a Universității "Al.I.Cuza" Iași. Cercetările arheologice din anul 2018 s-au desfășurat pe trei sectoare. Din punct de vedere cronologic, lotul faunistic descoperit la Aegyssus este deosebit de important pentru derularea proiectului, întrucât, datorită stratigrafiei sitului - eșalonată din perioada elenistică târzie până în perioada bizantină timpurie și medie-bizantină - permite analiza comparativă și urmărirea caracteristicilor specifice fiecărei perioade.

Aegyssus (Parcul Monumentului, Municipiul Tulcea, jud. Tulcea). Campania 2019

Cercetările arheologice s-au desfăşurat în perioada august - octombrie, pe trei sectoare: Aria C, Aria B și Sector Vest. Totodată, a fost demarat un plan complex de cercetări interdisciplinare în colaborare cu Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie si Geoecologie Marina (GeoEcoMar București).

Sector "ARIA C". Cercetările arheologice din Sectorul Aria C s-au desfășurat în perioada august - septembrie 2019, iar obiectivele propuse pe parcursul acestei campanii au constat în continuarea cercetării din anul precedent, cu scopul de a surprinde cât mai exact nivelul de funcționare a magaziei pentru dolia. Acest complex a fost identificat încă din anii 1980, dar se impune necesitatea de a stabili relația stratigrafică și planimetrică a acestei structuri cu palestra edificiului termal.

După curățenia efectuată pe toată întinderea sectorului, în S1 am trecut la investigarea nivelului de dărâmătură aflat la aceeași cotă cu baza de pilon identificat în campania precedentă. Acest nivel este constituit din elevația din chirpic a unui edificiu incendiat, care suprapune resturile unui edificiu (sau cel puțin fundația acestuia) realizat din piatră legată cu mortar. Relația cronologică dintre chiupuri și momentul prăbușirii acestui edificiu din chirpic este de posterioritate, deoarece în profilul de est al S1 sunt vizibile gropile chiupurilor, iar acestea au fost săpate în acest strat compact de incendiu. Din păcate materialul arheologic recoltat din acest strat este amestecat și neconcludent. S-a continuat curățarea dărâmăturii în care au fost săpate gropile chiupurilor. În zona bazei pilonului identificat la finalul campaniei 2018 situația s-a modificat după cum urmează: la îndepărtarea pietrelor aflate în poziție secundară s-a păstrat postamentul circular, pe care a fost așezat un bloc de calcar de mari dimensiuni (90 x 50 cm), iar la aproximativ 1,80 m către sud se conturează o altă structură de piatră ce poate fi restul unui zid sau un al doilea postament pentru un alt pilon. Aceeași situație a fost identificată către nord (la 2,20 m față de pilon), unde după îndepărtatrea stratului de dărâmătură s-a conturat o nouă structură circulară din piatră de dimensiuni medii și mici, de data aceasta legate cu mortar. În momentul de față, toate cele rei structuri par a fi aparținut de edificiul anterior chiupurilor (cel cu eleveația de chirpic), sau au făcut parte din structura palestrei, existând posibilitatea ca aceasta să fi avut un portic către est (această ipoteză va fi verificată în campania următoare).

Cercetarea în S2 a avut ca scop prelungirea acestei suprafețe către sud (secțiunea a fost prelungită cu 4 m), pentru a ajunge și în această zonă pe nivelul de funcționare a chiupurilor. A fost identificat un strat compact de dărâmătură, a unui edificiu cu elevația din chirpic. Spre deosebire de nivelul descris în S1, cel identificat în S2 se află deasupra nivelului de fucționare a chiupurilor, deci posterior acestora. Altfel spus, structura care închidea și proteja magazia cu vase de provizie avea elevația din chirpic. La curățarea stratului de dărâmătură s-a conturat linia unui zid, orientat E - V (perpendicular pe zidul palestrei), acesta reprezintă limita sudică a încăperii care adăpostea vasele de provizii. Către nord și est nu am surprins deocamdată aceste limite, însă cercetarea nu este epuizată. Tot în S2, de data aceasta de pe nivelul de fucționare al chiupurilor, a fost recoltat un număr considerabil de fragmente ceramice (amfore romane târzii), unele dintre ele prezentând dippinti cu vopsea roșie. Descoperirile numismatice, mai puțin numeroase ca în campania precedentă, nu sunt de foarte mare ajutor în privința datării, deoarece intervențiile succesive (atât cele antice sau medievale, cât și cele moderne) au bulversat straturile, astfel încât pe același nivel am descoperit monede datate în a doua jumătate a secolului al IV-lea, dar și două monede datate în a doua jumătate a secolului al VI-lea.

În ciuda situației arheologice complexe (datorată succesiunilor de locuire și distrugeri, dar și datorită intervențiilor antropice moderne și chiar a săpăturii arheologice din anii 90) putem avansa unele concluzii cu titlu preliminare, referitoare la cronologia specifică sectorului Aria C, după cum urmează:

  • Locuirea pre-romană este marcată de gropile menajere din S1 cercetate în campaniile precedente.
  • Locuirea din sec. II - III este marcată prin resturile edificiului identificat în partea de sud a S1 (la aproximativ -3,90 m). Această structură este cu siguranță anterioară construirii palestrei edificiului termal.
  • Locuirea din sec. IV-V este marcată de edificiul cu fundația din piatră și legată cu mortar și cu elevația din chirpic. Din acest edificiu, în campaniile anterioare a fost identificat și o porțiune din acoperișul prăbușit (acest edificiu a fost puternic incendiat). Relația dintre acesta și palestră este incertă și rămâne de investigat în campania următoare.
  • Locuirea din sec. VI - perioada în care a funcționat magazia cu chiupuri. Gropile vaselor de provizii au fost săpate în dărâmătura edificiului descris mai sus. Se pare că și elevația clădirii din secolul VI a fost construită tot din chirpic. Rămâne de stabilit relația cronologică și planimetrică dintre edificiul de secol VI și palestră.

Sector "ARIA B". În această campanie s-a extins spre E caseta 1 (C1) cu obiectivul principal de a investiga o structură semicirculară cercetată parțial în anii anteriori. Aceasta este situată în proximitatea laturii de V a anexei de pe latura vestică a palestrei. Zona superioară (ultima asiză) a acesteia apare la 1,10 m de nivelul actual de călcare. Structura este păstrată inegal, cu zidăria păstrată în zona cea mai joasă la -1,73 m. Forma generală este semicirculară, deși aceasta poate fi rezultatul unor intervenții ulterioare. Zidul acesteia are o lățime cuprinsă între 0,20 și 0,30 m și a fost realizat într-o manieră neîngrijită, din țigle legate cu pământ. Asizele au fost completate aleatoriu cu panse provenite de la dolia și unele blochete fasonate sumar din calcar și șist.

Diametrul interior al acestei structuri este de 3,20 m, iar cel exterior este de cca. 3,80 m. Baza se află la -1,90 m față de nivelul actual de călcare și este constituită dintr-un pământ gălbui, relativ ferm, cu mult pigment de mortar. Acesta pare să fie rezultatul faptului că amenajarea structurii circulare a deranjat nivelul de călcare atribuit sfârșitului secolului III p.Chr., când a fost construită încăperea de la V de palestra. O dovadă în plus o constituie un nucleu de pietre (0,85x1,30 m) format din blochete de dimensiuni medii, fasonate sumar, descoperit în centrul acestei structuri. Acest nucleu reprezintă un zid demantelat pe care a fost amenajată baza structurii semicirculare. În ceea ce privește funcționalitatea acesteia, absența mortarului hidrofug și maniera neîngrijită de construcție ne determină să excludem posibilitatea unui bazin. Mai curând, se poate avansa ipoteza unei structuri pentru păstrarea cerealelor într-o perioadă ulterioară abandonării edificiului termal, din a dou jumătate a secolului V p.Chr.

Încăperea adosată la V de palestra are dimensiunile de 11,60x10,20 m, iar zidurile au fost realizate într-o manieră îngrijită, asizele din piatră alternând cu cele realizate din cărămidă. Ca liant a fost folosit un mortar fin, albicios, specific zidăriei orașului. Grosimea zidurilor este surprinsă între 0,55-0,65 m, iar edificarea acestora a avut loc la sfârșitul secolului III p.Chr. Remarcăm faptul că, în urma observațiilor preliminare, latura de E a încăperii este adosată la cea de N, ceea ce indică, eventual, o readaptare a acestui spațiu.

Pe parcursul cercetărilor a fost descoperită o cantitate importantă de oase de animale în contexte încadrabile în două faze. Prima fază aparține unor complexe (gropi, niveluri de locuire) aparținând perioadei timpurii din evoluția orașului (sec. I a.Chr. - sec. II p.Chr.). Cel mai important lot faunistic provine, însă, din contextele romane târzii și bizantine timpurii (sec. IV-VI p.Chr.). Resturile animale colectate în anii 2016-2018 sunt în număr de 1229 și provin de la patru grupe faunistice: moluște, pești, păsări și mamifere; cea mai mare parte din eșantion o reprezintă fragmentele aparținând mamiferelor. În grupa mamiferelor, cea mai mare pondere o au resturile de la mamiferele domestice; s-au identificat șapte specii: bovină domestică, oaie, capră, porc, cal, câine și măgar. Ponderea cea mai ridicată ca număr de resturi o au bovina domestică, porcul, urmate de ovicaprine.

Dintre mamiferele sălbatice s-au identificat șapte specii: cerb, mistreț, căprior, iepure, lup, bour și castor. Ponderea cea mai ridicată o au cerbul si mistrețul.

·Vasile Alecsandri - cuptor pentru ars materiale ceramice pe Valea Cavaculei, com. Stejaru, jud. Tulcea.

În cadrul cercetărilor de teren efectuate în anul 2017 pe Valea Casimcei, în zona satului Vasile Alecsandri (com. Stejaru, jud. Tulcea) a fost identificată, alături de numeroase alte nuclee de locuire din perioada romană, o așezare rurală situată pe ambii versanți ai văii Pârâului Cavacula.

Cercetările de teren s-au concentrat în zona împădurită situată la E de satul Vasile Alecsandri și la V de reședința de comună - localitatea Stejaru. La cca. 2 km SE de satul Vasile Alecsandri, în pădurea deasă din cantonul Stejaru a fost delimitată o așezare rurală din epoca romană dispusă la vest și est de Valea Cavaculei. La suprafața terenului au fost identificate numeroase fragmente ceramice, alături de materiale de construcție și pietre fasonate. Din informațiile furnizate de lucrătorii Ocolului Silvic Stejaru și pe baza observațiilor din teren se poate afirma că întregul versant de vest al Văii Cavacula a fost terasat, astfel încât straturile superioare ale așezării rurale romane au fost afectate.

În urma acestor lucrări de terasare care au fost realizate treptat, începând cu anii '80 ai secolului XX și au urmărit distrugerea unei păduri de stejari seculari, au apărut segmente din platforma și pereții superiori ai cuptorului. Un alt "sondaj" efectuat în zona praefurnium-ului a fost efectuat de localnicii care au căutat obiecte de valoare.

Configurația terenului. Terenul pe care a fost descoperită instalația prezintă o pantă lină spre vale, pe direcția E-V. Cuptorul a fost descoperit într-o zonă de rariște pe care au fost plantați salcâmi tineri, la circa 50 m V de Pârâul Cavacula, pe firul văii; zona este înconjurată de o pădure deasă. Terasările efectuate începând cu anii '80 și continuate în deceniile următoare au dislocat, conform observațiilor pădurarilor, blochete fasonate din structura unor edificii, cantități mari de ceramică fragmentară și monede.

Descrierea cercetării. Cuptorul a fost descoperit la ▼0,60 m adâncime, în proximitatea unui drum forestier situat la V. Dimensiunea interioară este de 4,20 m pe axele E-V și N-S, deși forma nu este circulară perfectă. Zona sudică este mai bine păstrată. Aici bolta se păstrează pe 25 cm înălțime, iar lățimea medie în punctele mai bine păstrate este de 30 cm. Găurile de tiraj din platformă nu sunt dispuse simetric, deși poate fi observată o orientare radială, pornind din centrul instalației spre margini.

Platforma este afectată în zona de E de terasări. Grosimea platformei variază între 3 cm, în zona vestică, și 12-25 cm la E. Această grosime este dictată de sistemul de cheie de boltă folosit. Sistemul a fost construit relativ orizontal, diferențele de grosime între diferitele segmente fiind date tocmai de necesitatea de a avea un plan orizontal.

La S se observă două straturi de lipitură, urmele unor reparații succesive. Platforma este sprijinită pe bolți masive din chirpic vitrifiat.

Lângă segmentul de SE se observă pe platformă câteva fragmente de "panse" de dolia. De asemenea, pe platformă, în segmentul de V se păstrează circa o jumătate de chiup spart longitudinal. Acesta se află direct pe platformă, iar sub el se află câteva găuri de tiraj. Dimensiunile acestui chiup fragmentar sunt de 1,30 m x 0,90 m și reprezintă fie o reparație, fie urmele unui chiup abandonat după ardere deoarece s-a spart. La V de acest chiup fragmentar, în zona unde platforma a fost distrusă încă de la abandonarea instalației, se observă o reparație a acesteia folosindu-se fragmente de dolia. Deoarece sunt încastrate în platformă dimensiunile nu sunt clare. Putem aprecia că sunt panouri de dimensiuni reduse, folosite ca fundament pentru reparațiile platformei.

Două nuclee mici de pietre sunt dispuse relativ simetric la interiorul platformei pe axa/diametrul maxim N-NV - S-SE. Din nucleul de N-NV se păstrează o piatră plată mai mare și una de dimensiuni mici. Nucleul S-SE este mai bine păstrat și este format din patru blochete plate și una singură vizibilă deasupra. Eventual, aceste nuclee formate din pietre medii nefasonate pot fi considerate urmele unor elemente de susținere a bolții pentru o mai bună rezistență.

Pe platformă sunt vizibile în unele locuri circa 3 straturi de lipituri/reparații succesive, inclusiv în zona unde a fost descoperit fragmentul de chiup.

Structura internă pe care a fost realizată platforma poate fi doar bănuită, întrucât nu am secționat instalația. Din observațiile primare realizate în zona unde sola a fost afectată de intervențiile contemporane, putem afirma că exista un sistem de bolți dispuse radial, pornind din pereții interni, cruțați în pământul excavat și un pilon central de susținere ale acestora. Bolțile sunt realizate din chirpic cu lungimea de 0,40 m. Unele au formă trapezoidală (cunei).

Bolta. Din aceasta s-au păstrat mici segmente. Spre sud se păstrează în punctul cel mai înalt pe o înălțime de 0,27-0,30 m iar grosimea medie este de 0,20-0,25 m. Pe laturi, în unele locuri, la baza bolții se păstrează unele pietre sumar fasonate de dimensiuni medii care sugerează că baza acesteia a fost realizată din pietre, chirpici, legați cu lut și ulterior vitrifiați în timpul procesului de ardere.

Praefurnium-ul a fost descoperit pe latura de ENE. Deschiderea maximă este de 0,85 m, iar înălțimea, atât cât a fost săpat, este de 0,60 m. O singură monedă a fost descoperită în pământ aruncat dar provenea probabil din zona de NE la ▼0,60 m (pe profilul de E). Latura de N a praefurnium-ului se păstrează mai bine și este realizată din peretele realizat din blochete medii, nefasonate, legate cu pământ. Bolta praefurnium-ului este prăbușită pe podea descoperită la ▼0,60 m. Lățimea maximă a acestui zid este de 0,65 m și a fost realizat din chirpic ars la roșu. Câteva pietre din zidul de N sunt căzute.

Latura de S a praefurnium-ului este păstrată precar. În această zonă praefurnium-ul nu are zid, doar un perete simplu din chirpic păstrat sumar.

La S de acesta, în exterior, au fost descoperite două nivele de călcare. Primul nivel, o podea arsă la roșu, este la ▼1,20 m față de nivelul actual de călcare (punctul cel mai înalt). A doua podea este la ▼1,50-1,70 este similară. Pe aceste nivele au fost descoperite monede și ceramică fragmentară.

Groapa 1 (G1). Spre profilul de N-NV au fost descoperite două monede și mai multe fragmente ceramice pe un nivel de călcare. Nu am putut cerceta această zonă exhaustiv, datorită timpului redus avut la dispoziție. Un șanț sau o groapă taie oblic această podea pe direcția E-V. Aici au fost descoperite numeroase fragmente ceramice (în special oale de bucătărie), oase de animale, o monedă și un cuțit întreg.

Intrarea de pe segmentul de V. Pe segmentul de V apar două nuclee de zidărie. Cele două nuclee sunt lucrate în general rudimentar și par să indice o intrare pentru alimentarea cu vase/produse a cuptorului în direcția opusă praefurnium-ului. Ambele ziduri sunt realizate din piatră legată cu pământ.

Zidul I are lungimea de 0,60 m și înălțimea păstrată de 0,30 m. Se păstrează pe patru asize. Lățimea în punctul cel mai vizibil este de 0,50 m. La N este delimitat de un chirpic masiv care reprezintă limita inferioară a bolții. Este îngrijit lucrat în comparație cu al doilea.

Zidul II este orientat ușor oblic pe direcția bolții cuptorului pe care pare că o taie. Este păstrat pe patru asize, iar înălțimea este de 0,50 m cu o lungime (vizibilă) de 0,50 m. Pe interior zidul a fost lipit cu un strat consistent de chirpic.

Cele două segmente de ziduri marcau o intrare în cuptor și aveau pereți adiacenți din chirpic. Probabil, rolul lor era de a asigura încărcarea și descărcarea produselor. Pereții din chirpic susțineau și dublau zidurile din piatră, dar în același timp făceau și legătura cu bolta. Chirpicii nu au dimensiuni standard, însă sunt de aproximativ 23x26 cm.

Lățimea acestei intrări marcată de cele două ziduri este de 0,70 m și sugerează alimentări succesive; probabil această instalație avea o boltă semipermanentă care era refăcută la câteva șarje. Totodată, deoarece intrarea delimitată de cele două ziduri este îngustă (max. 0,70 m), credem că această instalație era folosită la arderea ceramicii, întrucât intrarea era prea îngustă pentru alimentarea rapidă a unei cantități mari de materiale de construcție.

Orificiile de tiraj sunt în unele zone distruse. Pot fi observate trei tipuri distincte ca formă și dimensiuni. Cele mai mici, vizibile mai des în sudul platformei, au dimensiuni de max. 5 cm. Cele medii, majoritatea au dimensiunea de max 8 cm. Pe marginea platformei sunt dispuse cele mai mari orificii de tiraj de formă ovală sau rectangulare-rotunjite, cu dimensiunile de 16 x 14 cm, 12 x 17 cm.

Materialele arheologice descoperite.

Monedele. Monedele au fost descoperite atât pe platforma cuptorului, în umplutură, în special pe segmentul de NNV, cât și în exterior, în zona praefurnium-ului, la N și SSV de acesta unde au fost identificate, de altfel, două nivele de călcare care pot fi puse în legătură cu activitățile necesare întreținerii focului. Deși nu au fost curățate în totalitate, cele cca. 15 monede descoperite indică faptul că instalația a funcționat la mijlocul secolului IV p.Chr.

Obiecte din metal. Au fost descoperite două fibule din bronz. Prima dintre acestea este păstrată aproape integral (un mic segment din ac lipsește și un mic fragment din port-agrafă); aparține tipului de fibulă puternic profilată, varianta "danubiană" sau "Black Sea". Fibulele de acest tip sunt întâlnite în Dobrogea în contexte romane timpurii la Enisala, Halmyris, Valul lui Traian, Durostorum, etc., și nu depășesc mijlocul secolului II p.Chr. Prezența acestui accesoriu vestimentar poate fi explicată prin aducerea lui odată cu lutul necesar fabricării ceramicii. A fost descoperită la S de cuptor la ▼1m, lângă profil, și la circa 30 cm de segmentul sudic al cuptorului.

A doua fibulă din care s-a păstrat numai partea superioară aparține tipului cu piciorul întors pe dedesubt și poate fin încadrată în sec. IV p.Chr. A fost descoperită tot în pământul care acoperea platforma, la V.

Un cuțit păstrat întreg a fost descoperit la S de praefurnium, într-o groapă care taie oblic una din podelele descoperite în această zonă. Ultimul obiect din metal descoperit este un fragment dintr-o brățară sau cercel realizat din două sârme torsionate din aliaj de cupru.

Obiectele din sticlă. Materialul vitric este reprezentat printr-o brățară fragmentară realizată din pastă neagră care poate fi încadrată în sec. IV p.Chr.

Ceramica. În urma cercetărilor a fost descoperit un numeros material ceramic. Acesta a fost recuperat din umplutura platformei cuptorului, din zona superioară a praefurnium-ului, iar o cantitate mai mare din zona exterioară a cuptorului, la NE și la N de praefurnium. Majoritatea fragmentelor aparțin ceramicii de bucătărie (ollae, caserole); o serie de fragmente aparțin unor boluri și castroane lucrate relativ grosier și specifice secolului IV p.Chr. Amfore cu coaste și două fragmente de Dr. 24 completează tabloul descoperirilor ceramice. Alături de acestea amintim și fragmentele de dolia descoperite pe platforma cuptorului.

Din păcate, nu au fost descoperite rebuturi ceramice, cel mai important indicator al unei producții orientată spre realizarea vaselor.

Alături de numeroasele obiecte arheologice au fost descoperite și o serie de oase de animale. Acestea provin din contexte arheologice legate de perioada de funcționare a cuptorului (sec. IV p.Chr.), dar și din sec. II-III p.Chr., atunci când apar primele nuclee de locuire în zonă.

· Argamum (Capul Dolojman, com. Jurilovca, jud. Tulcea). Campania 2017

Cercetările din anul 2017 pe sectorul Incintă Nord de la Argamum s-au concentrat în două puncte: a). s-a continuat cercetarea în S I, caroul 1A-B pentru a verifica stratigrafia în această zonă; b). s-a început o nouă secțiune trasată perpendicular între Bazilica I și incinta de NNV.

Cercetările din SI/caroul 1A-B. Prima fază a cercetării s-a derulat în zona de paviment situată la vest de atrium-ul Bazilicii I, unde pare să se contureze colțul unui edificiu situat sub nivelul pavajului; de altfel, imediat sub nivelul acestuia a fost descoperită o monedă de secol V. A fost descoperită o cantitate redusă de ceramică, forme amestecate databile în secolele V-VI p.Chr.

În SI s-a continuat cercetarea începută în anul 2013. În extremitatea estică a SI a fost descoperit, încă din acest an și cercetat parțial, un zid realizat din blochete sumar fasonate legate cu mortar. Sondajul practicat în jumătatea vestică (Semi-secțiunea 1) a condus la identificarea între ▼0,70-0,90 m un nivel de secol V p.Chr. Au fost descoperite circa 10 monede, majoritatea concentrate spre zona de est, la est de un nucleu de dărâmături care se profilează spre centrul și vestul secțiunii.

În Secțiunea I, caroul 1B (spre profilul de nord) la ▼1,30-1,40 m au fost descoperite mai multe monede de secol V p.Chr. pe o suprafață restrânsă, fapt ce sugerează existența unui tezaur. Materialele asociate constau într-o cantitate mare de ceramică, în special amfore LR 2. Cert este că în caroul 1/SI avem un edificiu despărțit de cel anterior printr-o alee îngustă. Proximitatea Bazilicii 1 sugerează o clădire importantă, ipoteză susținută și de o cantitate mare de ceramică pe nivelul pe care au fost descoperite monedele (▼0,95 / 1,10 m).

În secțiunea I, în caroul 1A (4x4 m), la ▼1,10 m a fost descoperită o fibulă cu bent stem alături de o monedă de sec V (probabil Anastasius), ambele găsite pe un nivel de călcare asociat unei vetre cercetată în anul 2016. Planimetria încăperii/edificiului situat la vest de Bazilica I nu este sigură. Cert este că adâncimea de ▼0,95-1,10 m corespunde unui nivel de secol V.

Spre nord (caroul 1B) s-a realizat o semisecțiune pentru atingerea sterilului. A fost atins stratul de rocă nativă. Am coborât până la circa ▼1,60 m cu o nouă semisecțiune (2) în care am găsit material tot de secol V (1 stemmed gobled, LR2, Hayes 3). S-au conturat 2 pietre plate și o podea de lut bătătorit amestecat cu mici pietricele; în această podea care suprapune direct roca nativă, a fost descoperită o groapă tăiată în strat și delimitată de pietre (diametrul de 50 cm) și un șanț îngust. Pe fundul gropii a fost descoperită o monedă de secol V p.Chr.

Principalele descoperiri constau în monede.

Materialul arheologic, altul decât monedele, este limitat la un fragment de geam, o tablă din bronz, o rondea din os perforată central (▼0,90 m în caroul 1B). Ceramica este, în majoritate, comună. Amforele constau în LR 1, LR 2, Opaiț B5; au fost descoperite mai multe capace din cărămidă.

Cercetările din SII. S-a deschis Secțiunea II orientată NV-SE perpendiculară pe Bazilica I și zidul de incintă. Dimensiunile acesteia sunt de 4x20m. În dărâmătură au fost descoperite mai multe fragmente de cărămidă cu semne tipice. La ▼0,50 m a fost descoperită o monedă de secol VI p. Chr. [Justinianus I, CON, er X/II/II = 540/541, M(folles)], în stratul compact de dărâmătură rezultat din prăbușirea incintei.

La incintă (Secțiunea II) s-a adâncit cercetarea în dărâmătură. În lungime aceasta se întinde pe cca. 4 m sud de incintă.

A fost surprins și șanțul paralel făcut de Paul Nicorescu în perioada interbelică cu o lățime de cca. 1,30 la sud de incintă. Acesta este mai clar pe profilul de vest. Pornește imediat sub vegetal (pământ cenușiu prăfos - acumulat de eroziunea martorilor sub acțiunea vântului) și se întinde în intra muros pe circa 1 m în zona superioară. În zona inferioară este conic și se restrânge la circa 0,50 m. Cercetarea interbelică pare să se fi oprit la cca. ▼1 m adâncime (de la cota maximă la care este păstrat zidul).

Au fost descoperite numeroase fragmente de cărămidă cu semne tipice și doar 3 fragmente ceramice.

Secțiunea II a fost adâncită până la ▼1,30 m (măsurați din punctul cel mai înalt pe care este păstrată incinta). Materialele arheologice lipsesc. Au fost descoperite mai multe blocuri mari (pietre de talie) fasonate bine și altele sumar fasonate.

Zidul de incintă este orientat NE-SV, cu frontul de NE lipit de T1 care delimitează sistemul defensiv de la Argamum spre est, pe faleza înaltă a Capului Dolojman.

A fost descoperit un segment lat de patru metri din incintă, bine păstrat, cu excepția primei asize care a fost afectată de vechile cercetări. Probabil tot acestea au rupt și un mic segment situat la NE din paramentul zidului.

Acesta este lucrat îngrijit, din blochete de calcar medii și mari, legate cu mortar albicios, cu mici fragmente de cărămidă pisată și pietriș. Primele trei asize (de la cota cea mai înaltă păstrată) sunt relativ uniforme. A patra asiză este formată din blochete mai subțiri (7-5 cm) comparativ cu cele din cazul primelor trei (12-17 cm). Aceasta avea rolul de a regulariza incinta.

Pe baza observațiilor privind sistemul constructiv se poate aprecia că, cel puțin acest segment de incintă (atât cât a fost cercetat), este omogen. De altfel, moneda descoperită în nivelul superior de dărâmătură indică perioada justinianee pentru edificarea incintei. Ne-am oprit pe un nivel de dărâmătură la ▼1,5 m de la cota cea mai înaltă a incintei, cercetată pe 10 asize.

Secțiunea II / Edificiul I. Principalul obiectiv descoperit este un edificiul orientat NNV-SSE compus din trei încăperi. Acesta pare să ocupe întreg spațiul dintre Bazilica I la sud și zidul de incintă, respectiv T1 la nord. Partea superioară a zidurilor pornește imediat sub vegetal, la ▼0,30-0,50 m. Cele trei încăperi au fost notate începând de la nord spre sud (de la incintă spre Bazilica I) - R1-R3.

Materialul arheologic este limitat la câteva fragmente de geam, 1 monedă de secol V p.Chr. în dărâmătură, în afara unui context arheologic.

În R1, în colțul de SSE, pe un nivel suprapus de o dărâmătură masivă (inclusiv blochete căzute din incintă) a fost descoperită o monedă de secol VI [puternic afectată de coroziune, cu urme de mortar - posibil Justinian I?] la▼0,40 m de coama zidului, mai bine păstrat în acest colț. Așadar, cunoaștem parțial laturile de est și de sud ale acestei încăperi, prima de lângă incintă. Suprafața / dimensiunile sunt de circa 2,65 x 5 m (atât a fost cercetat spre incintă). Săpătura s-a oprit pe un nivel intermediar de dărâmătură, la -0,60 m la SE, respectiv -1,20 spre incintă.

R2 este orientată NV-SE cu zidul de NV (comun cu R2 păstrat pe 3 asize vizibile - atât a fost adâncită secțiunea). Tehnica este îngrijită, cu zidul realizat din blochete sumar fasonate legate cu pământ. Zidul de NV are lungimea de 2,50 m (vizibilă). Nivelul pe care s-a oprit cercetarea este de ▼0,55 m față de nivelul actual al solului (nivelul actual de călcare). Lățimea zidului este aproape constantă (0,68-0,73 m).

R3 are laturile vizibile de 2,50 x 5,20 m. Zidul de est este similar ca opus cu cel de NV și are lățimea de 0,67-0,70 m. Are latura de est de 4,60 m, iar cea de nord (atât cât a fost cercetată) de 2,65 m. Lățimea zidului de NV (comun cu R1) este cuprinsă între 0,55 - 0,58 m. A fost construit din blocuri mici, nefasonate, legate cu pământ. Acest zid pare adosat zidului exterior (de est). A fost cercetat pe 3 asize. Zidul din R2 are lățimea de 0,60 - 0,65 m. Nivelul dărâmăturii apare la 0,50 m, iar coama zidului este la -0,30 m de la nivelul actual de călcare.

Argamum (Capul Dolojman, com. Jurilovca, jud. Tulcea). Campania 2018

Cercetările din campania anului 2018 din sectorul Incintă Nord s-au concentrat în direcția extinderii SI spre Vest în vederea cercetării exhaustive a edificiului E1 identificat parțial în anul precedent. Secțiunea inițială a fost trasată perpendicular, între Bazilica I și incinta de NNV, în proximitatea Turnului 1. S-a optat pentru cercetarea în suprafață extinzând secțiunea inițială (SI/2017) la 10x20 m. Structurile descoperite și materialul arheologic au fost înregistrate, pe măsura descoperirii acestora, cu o stație Leica TC 3017 obținând astfel, dispunerea acestora în plan cercetării.

Principalul obiectiv cercetat în ultimele două campanii este un edificiu orientat NNV-SSE compus din trei încăperi. Acesta pare să ocupe întreg spațiul dintre Bazilica I la sud și zidul de incintă, respectiv T1 la nord. Partea superioară a zidurilor pornește imediat sub vegetal, la ▼0,30-0,50 m. Cele trei încăperi au fost notate începând de la nord spre sud (de la incintă spre Bazilica I) - R1-R3.

Încăperea R1 a fost identificată parțial în campania anului anterior (laturile de E și S). Pe parcursul campaniei actuale a fost degajată latura de V. Dimensiunile interioare sunt de 4,60 m (axa N-S) x 5,35 (axa E-V). Așadar, rezultă un spațiu total de aproape 25 mp. Pentru verificarea stratigrafiei și a podele s-a practicat un sondaj N-S care a împărțit suprafața încăperii în aproximativ două părți egale. În semi-secțiunea V s-a atins podeaua din lut tasat la ▼0,90 m față de cota ±0 a zidurilor, respectiv ▼1,40 m față de nivelul actual de călcare (cote măsurate cu stația totală). Laturile de E și de S sunt mai bine păstrate pe cca. șapte-opt asize. Au fost realizate în opus incertum din blochete de calcar mici și medii, sumar fasonate și legate cu pământ. Accesul în această încăpere și spațiul situat la nord de aceasta, spre incintă (Curtina A) nu a fost cercetat datorită epuizării fondurilor. În exteriorul încăperii ne-am oprit al ▼0,50 m pe un strat intermediar de dărâmătură.

Încăperea R2 păstrează aceeași orientare (NNV-SSE) și are dimensiunile interioare de 5,56 (axa N-S) x 4,55 (axa E-V) rezultând un spațiu interior total de 25,29 mp. La fel ca în cazul încăperii precedente a practicat o semi secțiune în jumătatea de V pentru verificarea stratigrafiei. Din lipsa fondurilor ne-am oprit pe un nivel intermediar de dărmătură la ▼0,70 m fără a atinge nivelul de călcare. Din ziduri sunt vizibile cinci-șase asize realizate din blochete mici legate cu pământ. La colțuri, din motive care aveau în vedere rigidizarea suprastructurii, au fost folosite blochete mai mari fasonate cu îngrijire. Intrarea este situată pe latura de V și are deschiderea de 1,30 m. Lățimea zidurilor este de 0,70-0,90 m; în zona intrării lățimea lor variază între 0,70 și 0,75 m. Dintre descoperiri amintim câteva monede de secol VI p.Chr., majoritatea concentrate spre zidul de compartimentare cu R1, alături de o cataramă militară de la începutul secolului XX.

Încăperea R2 a fost cercetată mai detaliat. Topografic, este situat în proximitatea Bazilicii I de care o despart cca. 5 m, dar altimetric este plasată cu cca. 3 m mai sus. Dimensiunile sunt de 5,55 m x 5,75 m. Intrarea este pe latura de V și are 1,50 m lățime cu pragul situat la ▼0,70 m față de cota cea mai înaltă a zidurilor. La aceeași adâncime, respectiv la ▼1,10 m față de cota ±0 actuală a fost descoperită podeaua primei faze din evoluția edificiului. Un sondaj (Sondaj 1/R3) a fost practicat în colțul de NV al încăperii având dimensiunile de 1,75x1,75 m. În acest sondaj, la ▼0,40 m sub primul nivel de călcare a fost descoperit un al doilea nivel (I nivel) pe care a fost observată o amforă de tip Opaiț B5 păstrată în bune condiții, cu excepția gâtului și a torților. Acest nivel a fost descoperit la ▼1,10 m față de cota maximă a zidurilor încăperii. În același sondaj a fost descoperit un dolium păstrat pe jumătatea inferioară a cărui bază (▼1,55 m față de cota ±0) a fost fixată în stratul nativ de rocă excavat special pentru aceasta.

În R3 există suficiente indicii privind existența a două niveluri de locuire. Astfel, laturile de N și un segment din latura de E evidențiază prezența unui zid anterior (▼0,60 m sub Z1). Acesta are baza (talpa) plasată direct pe stânca nativă și este păstrat pe o înălțime de 0,50 m formând o plintă pentru Z2 lată de 0,10-0,30 m.

Curtina A a fost cercetată pe lungimea de 10 m, exclusiv paramentul de S. În zona cercetată are lățimea maximă de 2,80 m. Adâncimea maximă la care a fost excavată incinta în acest punct este de 2 m. Maniera de lucru a incintei este, in general, îngrijită; au fost folosite blochete fasonate de dimensiuni mari și medii. Nu au fost observate diferențe de opus ceea ce, alături de contextul arheologic general al sectorului și coroborat cu descoperirea unei monede de secol VI p.Chr. în dărmătura incintei în campania precedentă, indică drept moment constructiv al incintei perioada/refacerea justinianee.

Pe cele două profile ale suprafeței cercetate (profilul de V, respectiv de E) există unele indicii privind intervenția realizată de Paul Nicorescu în perioada interbelică. În particular, în profilul de V apare șanțul făcute de acesta cu o lățime de cca. 1 m și o adâncime similară. În zona exterioară, în proximitatea zidului de incintă, poate fi observat și astăzi șanțul realizat de acesta, șanț care este paralel cu incinta.

Materiale arheologice

Dintre materialele arheologice se remarcă un capac plat cu apucătoare conică având pe disc inscripția †Κύ[ιε βοήθι] - "Doamne, ajută!" descoperit în încăperea R3 în dărâmătura locuirii din a doua fază. Aceluia strat îi corespunde si o lastră fragmentară din marmură de slabă calitate decorată cu forme geometrice.

Remarcăm, de asemenea, o serie de monede majoritatea datate în secolele IV-VI p.Chr., alături de două monede histriene decorate cu roata. Acestea au fost descoperite - un exemplar în încăperea R3 în dolium-ul descoperit în sondajul din colțul de NV. Al doilea exemplar provine din zona de acces situată la V de încăperea R3. Prezența celor două monede arhaice, alături de un semn premonetar descoperit în dărâmătura R3, în colțul de SE, relevă deranjarea în epoca justinianee a straturilor timpurii ale locuirii argamense.

Ceramica este în majoritate extrem de fragmentară, dar toate formele tipice perioade bizantine timpurii pot fi recunoscute. Predomină amforele (LR2, Opaiț B5), ceramica de bucătărie și, cu o pondere extrem de redusă, ceramica fină. De asemenea, din umplutura descoperită în dolium au fost recuperate o serie de fragmente ceramice lucrate la mână (Penkovka?).

Argamum (Capul Dolojman, com. Jurilovca, jud. Tulcea). Campania 2019

Cercetările din campania anului 2019 pe sectorul Incintă Nord s-au concentrat în vederea cercetării exhaustive a edificiului E1 identificat parțial pe parcursul a două campanii, între anii 2017-2018. Secțiunea inițială a fost trasată perpendicular, între Bazilica I și incinta de NNV, în proximitatea Turnului 1. Am optat pentru cercetarea în suprafață, extinzând secțiunea inițială (SI/2017) la 10x20 m. Structurile descoperite și materialul arheologic au fost înregistrate, la fel ca în anii precedenți, pe măsura descoperirii acestora, cu o stație Leica TC 307 obținând astfel, dispunerea în plan a contextelor.

Edificiul notat convențional E1 este orientat NNV-SSE și ocupă întreg spațiul dintre Bazilica I, la sud și zidul de incintă, respectiv T1, la nord. Partea superioară a zidurilor pornește imediat sub vegetal, la ▼0,30-0,50 m. Inițial, am considerat că edificiul este format din trei încăperi notate începând de la nord spre sud (de la incintă spre Bazilica I) - R1-R3. Pe parcursul cercetărilor din acest an s-a observat faptul că zidul de NNV al R1, grav afectat de prăbușirea incintei, se oprește la cca. 2 m de aceasta și este paralel cu sistemul defensiv. În acest spațiu a fost surprinsă o zonă pavată, lipită de incintă și aflată în proximitatea Turnului 1. Un strat gros de arsură și o serie de monede eșalonate din secolul IV p.Chr. până în secolul VI p.Chr. au fost descoperite în umplutura masivă datorată prăbușirii incintei.

Totodată, cercetarea exteriorului E1, spre Poarta Mare (Poarta de Vest) a orașului a determinat surprinderea în profil a unui alt tronson de zid, paralel cu E1. Din acesta au fost cercetate doar 4-5 asize din blochete fasonate și legate cu pământ.

În R1, prima încăpere spre incintă, au fost surprinse două faze constructive. Ultima dintre acestea poate fi datată în secolul VI p.Chr. și îi corespunde un zid de compartimentare adosat celui de SSE al R1. Unit cu acest zid de compartimentare a fost descoperită o amenajare de formă pătrată, realizată din cărămizi și cu un segment de dolium drept capac. Acestui nivel îi corespunde și o podea din lut bine bătătorit, cu multe urme de arsură. Sub aceasta a apărut un strat intermitent de dărâmătură în care au fost descoperite materiale databile în secolul V p.Chr. Totodată, în colțul de NNE al R1 cercetarea s-a oprit pe un nivel de pietriș care anunță apariția, în această zonă, a rocii native. În acest nivel a fost descoperită o fibulă Avcissa lipită de un obiect din fier care a determinat, de altfel, o coroziune accentuată a piesei. Această fibulă, datată cel mai târziu în secolul III p.Chr. (varianta târzie, moesică) reprezintă și cel mai timpuriu obiect descoperit în context, pe sectorul Incintă Nord.

R2 reprezintă încăperea de mijloc a E1 și, în același timp, cea mai spectaculoasă din punct de vedere al descoperirilor. În absența unei datări mai strânse a monedelor descoperite aici, putem avansa ipoteza unei situații similare cu cea din R1 - respectiv două faze de locuire, o caracteristică a întregului edificiu. Astfel, un prim nivel databil în secolul VI p.Chr. constă într-o podea din lut neomogen, cu multă piatră măruntă în compoziție. Aceasta a fost spartă de căderea elevației care a perforat-o. Mai bine păstrat este un segment adosat zidului de E. Apare la adâncimea 0,50-0,60 m față de ultima asiză păstrată a zidului și prezintă cel puțin două urme de arsură succesivă. Prima dintre ele prezintă, totuși, un strat mai consistent de ardere marcat prin cenușă și fragmente de lemn carbonizat.

Un nivel anterior datat cu monedă de secol V a fost surprins în colțul intrării de pe latura de V (-0,60 m). Această monedă datează și o amforă LR2 spartă, dar întregibilă, descoperită lângă zidul de NNE al R2. Amfora pare să fie acoperită de un pavaj din care s-au păstrat o serie de plăci neregulate prinse într-un pat subțire de lut. Un șir de asemenea plăci este paralel cu zidul amintit. O cărămidă masivă (34x34x5 cm) este la SE de acest șir și are formă rectangulară. În nivelul pe care a fost așezat pavajul a fost descoperită o monedă de secol V amintită mai sus. Pavajul a fost funcțional în prima fază a edificiului din care se păstrează o linie de zid prezentă pe latura de S a R2 și care este păstrată pe două asize. La N de aceasta a fost descoperit un strat compact de dărâmătură din această fază care poate fi datată în secolul V p.Chr. pe baza monedei amintite, a amforei LR2 și a altor două monede de secol V p.Chr. descoperite în proximitatea cărămizii, la cca 25 cm de ea. O intervenție de sec VI p.Chr. în acest nivel este dovedită de o monedă (Iustinian) descoperită la 1,5 m SE de intrare.

Podeaua care a funcționat în faza a doua sigilat două umbones de scut cu calote semisferice și vârful conic care au fost depozitate bază la bază. Umbo-ul superior este întregibil și prezintă doar fracturi datorate coroziunii și greutății pământului; cel inferior este păstrat integral și are o formă identică cu a primului. Descoperirea acestora bază la bază ar putea, eventual, sugera două scuturi depozitate spate în spate pentru a ocupa un spațiu redus sau depozitarea separată a celor două piese centrale ale scuturilor, în vederea refolosirii lor cu altă ocazie. La V de locul de depozitare ale celor doua piese de armament defensiv apar o serie de plăci de dimensiuni medii, inclusiv ceramice, probabil urme din același pavaj.

R3 a fost cercetată sumar. A fost practicată o semi secțiune E-V în această încăpere cu dimensiuni similare cu a celorlalte două (5,55x5,75 m). Cercetările au evidențiat, odată în plus, faptul că E1 a avut două faze de locuire. Astfel, laturile de N și un segment din latura de E evidențiază prezența unui zid anterior (▼0,60 m sub Z1). Acesta are baza (talpa) plasată direct pe stânca nativă și este păstrat pe o înălțime de 0,50 m formând o plintă pentru Z2, lată de 0,10-0,30 m. Totodată, în semi secțiunea practicată a apărut, sub dărmătura ultimei faze, un strat gros de chirpici din elevația primei faze. Pe acesta au fost descoperite și două tegulae, iar în acest strat a fost descoperită o nouă amforă Opaiț B5 păstrată aproape în întregime. Aceasta este a două amforă de acest tip (o alta a fost descoperită în campania anului 2018) descoperită în R3, în aceeași zonă, ceea ce ne determină să avansăm ipoteza că această încăpere servea drept loc de depozitare a alimentelor.


· CERCETĂRI ARHEOBOTANICE

Cercetarile arheobotanice (polen si studiul fitolitelor) s-au realizat atat pe teren (prospectiuni si prelevare de esantioane), cat si in laborator (preparare chimica si interpretarea rezultatelor obtinute).

S-au prelevat peste 50 de esantioane (cateva grame de sediment / esantion), care provin din mai multe situri arheologice (de ex. (L)Ibida - Slava Rusa - punctul Ses, (L)Ibida - Slava Rusa - pr. Andrusca, Murighiol, Niculitel, Aegyssus, Soimus-Teleghi, Rapoltu Mare-Seghi).

In vederea extractiei polenului din sedimente, toate probele au fost supuse unui protocol chimic standard. Din cauza oxidarii, unele sedimentele nu au conservat polen, iar in unele numarul grauncioarelor nu a fost suficient pentru a realiza o analiza palinologica.

In vederea extractiei fitolitelor din sedimente, toate probele au fost supuse unui protocol chimic adaptat dupa Lentfer & Boyd (1998), utilizand acid clorhidric - 35%, apa oxigenata, hexametafosfat de sodiu, polytungstat de sodiu. Aproximativ 3 g / proba au fost prepararii chimice. Cate o picatura din preparatul final obtinut a fost montata pe o lama, folosind ca mediu de observatie uleiul de imersie. Nomenclatura utilizata este cea conform International Code for Phytolith Nomenclature 2.0 (ICPT, 2019). Toate preparatele au fost observate la microscopul optic cu transmisie (x400). Pentru a obtine un rezultat valid din punct de vedere statistic, pentru fiecare esantion s-a identificat un numar suficient de fitolite (în general peste 250).

3.1. Slava Rusa (punctul Ses)

Prelevarea probelor s-a realizat manual dintr-un profil de sol, deschis in lunca Slavei, in extra-muros, la o distanta de 200 m de zidul vestic al incintei. Din acelasi profil au fost prelvate si probe in vederea analizei pedologice.In acest profil de sol, au fost identificate doua nivele antice de locuire extramurana: unul la adancimea de 1m (fara artefacte) si unul la 1.65 m, care contine o cantitate mare de tegulae si ceramica de sec. IV-V.

Pentru studiul fitolitelor, 9 probe de sediment au fost analizate.

Sedimentele analizate evidentiaza spectre de fitolite relativ omogene. In cele 9 esantioane analizate am identificat 10 morfotipuri: rondel, trapeziform sinuate, bilobate, globular, cylindric sulcate, bulliform cell, elongate, acicular hair cell 1, elongate dendritic, silica skeletons.

In lipsa altor indicatori arheobotanici (polen, macroresturi sau carbune), rezultatele obtinute din analiza fitolitelor pot schita vegetatia, dar doar partial. Ansamblajele de fitolite indica dominanta gramineelor, indeosebi a taxonilor din subfamilia Pooideae, subfamilie care include si specii cultivate precum graul, secara, orzul.

Morfotipul bilobate atesta prezenta subfamiliei Panicoideae.

Spectrele de fitolite obtinute din analiza acestor esantioane evidentiaza procentaje insemnate de fitolite de tip dendritic. Ponderea lor descreste inspre suprafata. Prezenta cerealelor este astfel atestata, fiind evident faptul ca populatia respectiva desfasura activitati agricole in acea arie. Se pare insa ca un eveniment a avut loc si a perturbat aceasta activitate deoarece ponderea acestor elemente scade brusc foarte mult (P71). Este posibil ca aceste activitati agricole sa fi cunoscut insa o relansare (P70), dar semnalul este mult mai slab decat in esantioanele de la baza (P74-P72).

Dicotiledonatele lemnoase au fost prezente de-a lungul timpului in zona respectiva, iar procentajele fitolitelor de tip globular sustin aceasta ipoteza. In esantioanele P73 si P74 aceste elemente sunt foarte bine reprezentate, ceea ce indica prezenta semnificativa a esentelor lemnoase. Identificarea resturilor osteologice ce provin de la mamifere salbatice de padure, precum Sus scrofa ferus, Cervus elaphus, Capreolus capreolus, Vulpes vulpes, Ursus arctos, Canis lupus etc. confirma faptul ca imprejurimile erau impadurite.

Studiul fitolitelor a permis obtinerea unor informatii privind diverse aspecte despre paleomediu, precum si obtinerea unor informatii legate de paleoeconomia comunitatilor de la Ibida.

  • Analiza fitolitelor evidentiaza un spatiu deschis.
  • Ansamblajele de fitolite indica dominanta gramineelor, indeosebi a taxonilor din subfamilia Pooideae, subfamilie care include si specii cultivate precum graul, secara, orzul.
  • Dicotiledonatele lemnoase au fost prezente de-a lungul timpului in imprejurimi.

3.2. (L)Ibida (Slava Rusa, jud. Tulcea) - proprietatea Andrusca

Pentru analiza fitolitelor s-au prelevat 7 esantioane din suprafata A a sitului, partea de est, mai exact din nivelul constructiv si din urmatorul nivel de calcare corespunzatoare edificiului.

Pentru fiecare esantion s-a identificat un numar suficient de fitolite (peste 281) pentru a obtine un rezultat valid din punct de vedere statistic.

Sedimentele analizate au evidentiat spectre omogene. In cele 7 esantioane analizate am identificat 12 morfotipuri: Rondel, Bilobate, Acute bulbosus, Spheroid, Bulliform flabellate, Elongate entire, Elongate sinuate, Crenate, Saddle, Cross, Elongate dendritic, Tracheary. Silica skeletons, fitolite conectate intre ele, au fost de asemenea identificate. In unele esantioane cateva fibre vegetale au fost observate.

Majoritatea morfotipurilor identificate in esantioanele analizate pentru acest studiu sunt atribuite gramineelor. Diversitatea fitolitelor inregistrate sugereaza prezenta mai multor subfamilii din familia Poaceae.

Fitolitele de tip Rondel domina net in toate esantioanele, procentajul lor variind de la 61% la 77%. Aceste forme sunt frecvent asociate cu subfamilia Pooideae (Mulholland, 1989; Piperno & Pearsall, 1993), plante cu metabolism in C3, care se dezvolta in mediu temperat si careia ii apartin cele mai multe cereale. Fitolitele de tip Rondel pot fi identificate insa si in alte plante, precum cele din subfamilia Arundinoideae (Barboni & Bremond, 2009).

In 6 din cele 7 esantioane am identificat si morfotipul Bilobate. Acesta este produs de Panicoideae, plante adaptate unui climat mai cald, cu metabolism adesea in C4 si cu raspandire in general intertropicala, cu exceptia meiului salbatic (Setaria sp.) si a celui cultivat (Panicum sp.). Procentajul inregistrat de acest tip de fitolite a fost modest: nu a depasit 2%. Prezenta subfamiliei Panicoideae este sugerata si de prezenta in 2 esantioane (Andr 3 si Andr 5) a fitolitelor de tip Cross.

Morfotipul Spheroid, considerat ca fiind caracteristic plantelor dicotiledonate (Albert et al., 1999; Alexandre et al., 1997; Bozarth, 1992; Delhon et al., 2003) a putut fi observat in toate esantioanele, in procentaje cuprinse intre 0,65% si 3,85%. Adesea atribuite dicotiledonatelor (Stromberg, 2004), fitolitele Tracheary pot fi produse de o gama variata de plante (ICPT, 2019).

Morfotipul Bulliform flabellate poate fi produs in cantitati mari atat in tulpini, cat si in frunze (Ball et al., 2016). Prezenta acestuia in toate esantioanele este slaba.

Fitolitele de tip Elongate entire sunt caracteristice gramineelor, dar nu pot fi atribuite vreunei subfamilii (Twiss et al., 1969) si in esantioanele de la Ibida inregistreaza valori relativ importante, atingand aproape 17% .

Elongate sinuate sunt reprezentate foarte modest in toate esantioanele cu exceptia esantionului Andr 6 in care nu s-au inregistrat deloc fitolite de acest tip. Acest morfotip este foarte des intalnit la specii din Pooideae, fiind un bun indicator pentru aceasta subfamilie (Barboni et al., 2007).

In 2 esantioane (Andr 2 si Andr 4) s-a inregistrat si prezenta punctuala a morfotipului Crenate, morfotip atribuit subfamiliei Pooideae. In alte 2 esantioane (Andr 1, respectiv Andr 7) s-a constatat prezenta morfotipului Saddle, care este produs in cantitati mari de catre reprezentanti ai subfamiliei Chloridoideae.

Provenind din inflorescentele gramineelor (Ball et al., 2001), fitolitele Elongate dendritic sunt utilizate in arheologie pentru a stabili modul de utilizare al cerealelor, mari cantitati ale acestora in context arheologic fiind interpretate ca o acumulare ale acestor plante (Novello & Barboni, 2015). Elongate dendritic sunt prezente in toate esantioanele analizate, realizand procentaje de peste 10%, ceea ce sugereaza prezenta cerealelor.

Spectrele fitolitelor evidentiaza clar dominanta gramineelor (Fig. 3.2.). Un mediu deschis pare sa fi caracterizat zona de la Ibida in perioada romano-bizantina. Ponderea detinuta de fitolitele de tip Rondel demonstreaza prezenta covarsitoare a subfamiliei Pooideae, subfamilie careia ii apartin specii precum graul (Triticum sp.), orzul (Hordeum vulgare), ovazul (Avena sativa), secara (Secale cereale) etc. Procentajele realizate de fitolitele de tip Elongate dendritic sustin ipoteza existentei cerealelor in situl de la Ibida. Acumularea acestui tip de fitolite in stratul cultural al sitului, precum si prezenta elementelor de tip silica skeleton sugereaza prelucrarea si utilizarea cerealelor de catre comunitatile de aici. De asemenea, reprezentanti ai subfamiliei Panicoideae existau in componenta vegetatiei de la Ibida. Prezenta fitolitelor tip Bilobate si a celor de tip Cross in spectrul fitolitelor atesta acest aspect.

Dicotiledonatele lemnoase nu au lipsit din peisajul romano-bizantin de la Ibida. Fitolitele de tip Spheroid atesta prezenta esentelor lemnoase in sit. Aceste date sugereaza faptul ca nu prea departe de zona fortaretei au existat in aceasta perioada arbori si arbusti pe care comunitatea de la Ibida pate sa-i fi adus in sit pentru diverse utilizari.

Cercetarile bioarheologice de la (L)Ibida evidentiaza faptul ca in perioada romano-bizantina cetatea se afla intr-un spatiu deschis, dominat de graminee, dupa cum reiese din analiza fitolitelor. Analiza arheozoologica sustine aceasta ipoteza prin prezenta resturilor faunistice care provin de la cornutele mari (Bos taurus) si mici (Ovis aries/Capra hircus), de la cal (Equus cabalus) si asin (Equus asinus), dar si de la o specie salbatica - iepurele de camp (Lepus europaeus). Padurea exista nu departe de cetate, fapt sugerat atat prin procentajul de fitolite de tip Spheroid, cat si prin inregistrarea cu preponderenta a resturilor de mamifere salbatice apartinand biotopului de padure, precum cerbul (Cervus elaphus) si mistretul (Sus scrofa) si a celor de liziera, precum capriorul (Capreolus capreolus) si bourul (Bos primigenius). In ceea ce priveste existenta cerealelor in cetate, acest aspect este foarte plauzibil avand in vedere procentajele realizate de fitolitele de tip Elongate dendritic. Mai mult, prezenta elementelor de tip silica skeleton indica prelucrarea cerealelor de catre comunitatile romano-bizantine de la Ibida. Probabil ca aceste comunitati au valorificat si raul care strabatea cetatea, resturile de pesti identificate putand proveni din el.

La Murighiol, Niculitel, Aegyssus s-au inregistrat date asemanatoare cu cele de la Slava Rusa.

·Soimus-Teleghi

Sedimentele analizate s-au dovedit a fi foarte bogate in fitolite si au evidentiat spectre omogene. In cele 5 esantioane analizate am identificat 12 morfotipuri: Rondel, Bilobate, Acute bulbosus, Spheroid, Bulliform flabellate, Elongate entire, Elongate sinuate, Crenate, Saddle, Elongate dendritic, Tracheary, Blocky.

Majoritatea morfotipurilor identificate in esantioanele analizate sunt atribuite gramineelor. Mai multe subfamilii de Poaceae sunt atestate.

Fitolitele de tip Rondel domina net in toate esantioanele, procentajul lor reprezentand uneori chiar peste 65%. De cele mai multe ori acestea sunt asociate cu subfamilia Pooideae (Mulholland, 1989; Piperno & Pearsall, 1993), plante cu metabolism in C3, care se dezvolta in mediu temperat si careia ii apartin cele mai multe cereale.

Fitolitele de tip Crenate sugereaza, de asemenea, prezenta taxonilor din subfamilia Pooideae in zona studiata. Procentajele acestora sunt insa modeste.

Am identificat si morfotipul Bilobate. Acesta este in general caracteristic subfamiliei Panicoideae (Piperno & Pearsall, 1998; Twiss et al., 1969), subfamilie care cuprinde plante adaptate unui climat mai cald, cu metabolism adesea in C4 si cu raspandire in general intertropicala, cu exceptia meiului salbatic (Setaria sp.) si a celui cultivat (Panicum sp.). Acest morfotip poate insa proveni si de la reprezentanti ai altor subfamilii precum Arundinoideae, Pooideae, Chloridoideae (Piperno & Pearsall, 1998). In esantioanele de la Soimus-Teleghi Bilobate reprezinta sub 10% din total.

In toate esantioanele de la Soimus s-au identificat si fitolite de tip Saddle, morfotip care este produs in cantitati mari de catre reprezentanti ai subfamiliei Chloridoideae (Twiss et al., 1969, Mulholland, 1989, Fredlund & Tieszen, 1994). Procentajele inregistrate sunt insa modeste.

Elongate entire sunt produse de foarte multe plante, de aceea o atribuire taxonomica nu se poate face (ICPN, 2019). Procentajul acestor fitolite in esantioanele de la Soimus este sub 14%.

Morfotipul Elongate sinuate poate fi asociat mai multor categorii taxonomice de plante precum Poaceae, Cyperaceae, Pinaceae etc (ICPN, 2019). In prezenta altor fitolite precum Acute bulbosus, fitolitele Elongate sinuate pot fi atributie familiei Poaceae (Metcalfe, 1960; ICPN, 2019). Morfotipul Acute bulbosus este utilizat adesea ca si indicator al Poaceelor (Alexandre et al., 1997; Barboni et al., 2007; Zucol et al., 2010; ICPN, 2019). In esantioanele de la Soimus, fitolitele Elongate sinuate sunt prezente in procentaje modeste, insa in acelasi timp se remarca prezenta fitolitelor Acute bulbosus in procentaje mai mari.

Fitolitele Elongate dendritic sunt produse in inflorescentele multor specii de cereale (Ball et al., 2017). Acestea pot fi produse si in inflorescentele gramineelor salbatice (Novello & Barboni, 2015). In situl de la Soimus au fost identificate in toate esantioanele, atingand aproape 16% intr-unul dintre esantioane.

Morfotipul Spheroid, considerat ca fiind caracteristic plantelor dicotiledonate (Albert et al., 1999; Alexandre et al., 1997; Bozarth, 1992; Delhon et al., 2003), a putut fi observat in toate esantioanele, realizand pana la 4.17% din total. In general, se considera ca acest tip de fitolite poate fi folosit ca si indicator de padure (Aleman et al., 2014).

Un singur esantion a conservat (modest) morfotipul Tracheary. Conform ICPN (2019), acesta poate fi gasit in toate grupele de plante vasculare. Tot in procentaje nesemnificative au fost inregistrate si morfotipurile Bulliform flabellate si Blocky.

3.4. Rapoltu Mare-Seghi

In acest studiu, analiza fitolitelor este utilizata pentru a afla informatii despre spatiul in care traia comunitatea neolitica de la Rapoltu Mare-Seghi. Rezultatele cercetarilor pot furniza date despre o parte din resursele vegetale pe care comunitatile neolitice de la Rapoltu Mare-Seghi le-ar fi avut la dispozitie pentru a le utiliza. Cinci esantioane au fost prelevate din stratul cultural.

Am identificat 10 morfotipuri de fitolite: Rondel, Bilobate, Crenate, Acute bulbosus, Spheroid, Bulliform flabellate, Elongate entire, Elongate sinuate, Elongate dendritic, Blocky. In 3 esantioane au fost identificati si spiculi. Majoritatea morfotipurilor identificate in esantioanele analizate sunt atribuite gramineelor, mai multe subfamilii apartinand familiei Poaceae fiind atestate.

Fitolitele de tip Rondel domina net in toate esantioanele.

Fitolitele de tip Crenate sugereaza, de asemenea, prezenta taxonilor din subfamilia Pooideae in zona studiata. Acest tip de fitolite este prezent doar intr-un singur esantion, avand un procentaj slab.

Am identificat si morfotipul Bilobate. Acesta este in general caracteristic subfamiliei Panicoideae (Piperno & Pearsall, 1998; Twiss et al., 1969), subfamilie care cuprinde plante adaptate unui climat mai cald, cu metabolism adesea in C4 si cu raspandire in general intertropicala, cu exceptia meiului salbatic (Setaria sp.) si a celui cultivat (Panicum sp.). Acest morfotip poate insa proveni si de la reprezentanti ai altor subfamilii precum Arundinoideae, Pooideae, Chloridoideae (Piperno & Pearsall, 1998). La Rapoltu Mare-Seghi, fitolite de tip Bilobate s-au inregistrat in 2 esantioane, ponderea lor fiind extrem de redusa.

Fitolite Elongate entire sunt produse de foarte multe plante, de aceea o atribuire taxonomica nu se poate face (ICPN, 2019). Procentajul acestor fitolite in esantioanele de la Rapoltu depaseste 12%.

Morfotipul Elongate sinuate poate fi asociat cu mai multe categorii taxonomice de plante, cum ar fi Poaceae, Cyperaceae, Pinaceae etc (ICPN, 2019). In prezenta altor fitolite precum Acute bulbosus, fitolitele Elongate sinuate pot fi atributie familiei Poaceae (Metcalfe, 1960; ICPN, 2019). Morfotipul Acute bulbosus este utilizat adesea ca si indicator al Poaceelor (Alexandre et al., 1997; Barboni et al., 2007; ICPN, 2019). In esantioanele de la Rapoltu Mare-Seghi, fitolitele Elongate sinuate sunt prezente in procentaje modeste, insa in acelasi timp se remarca prezenta fitolitelor Acute bulbosus in procentaje relativ semnificative (peste 10% in unele esantioane).

Fitolitele Elongate dendritic sunt produse in inflorescentele multor specii de cereale (Ball et al., 2017). Acestea pot fi produse si in inflorescentele gramineelor salbatice (Novello & Barboni, 2015). In situl de la Rapoltu Mare-Seghi au fost identificate in toate esantioanele, realizand chiar si peste 11% din total.

Morfotipul Spheroid, considerat ca fiind caracteristic plantelor dicotiledonate (Albert et al., 1999; Alexandre et al., 1997; Bozarth, 1992; Delhon et al., 2003), a putut fi observat in 3 esantioane, realizand cel mult 1,27% din total.

Tot in procentaje foarte mici au fost inregistrate si morfotipurile Bulliform flabellate si Blocky.

Asamblajele de fitolite evidentiaza dominanta neta a gramineelor.

Produse in abundenta in taxoni care apartin triburilor Triticeae si Aveneae (ICPN, 2019), fitolitele Elongate dendritic sunt utilizate adeseori in context arheologic ca fiind un indicator al inflorescentelor de graminee (Albert, et al., 2008, Cabanes, et al., 2010, Madella, 2011; Novello & Barboni, 2015). In toate esantioanele s-au inregistrat fitolite de tip Elongate dendritic, ponderea acestora sugerand mai degraba o acumulare de natura antropogenica.

Slab reprezentate, fitolitele de tip Bilobate ar putea indica prezenta unor Panicoideae. Ar putea fi vorba despre specii spontane precum Setaria sp., dar ar putea fi vorba si despre mei - Panicum sp. Desigur ca nu este exclus ca, in zona sitului, reprezentanti ai unor subfamilii precum Arundinoideae, Pooideae si / sau Chloridoideae sa fi fost prezenti in perioada neolitica.

Dicotiledonatele lemnoase sunt atestate prin prezenta morfotipului Spheroid, dar ponderea acestuia sugereaza o prezenta modesta a acestor plante.

Asadar, spectrele fitolitelor indica dominanta poaceelor, un spatiu deschis fiind astfel conturat. Desi ponderea fitolitelor de tip Elongate dendritic sugereaza o acumulare de natura antropogenica, ar fi hazardant sa luam in discutie aspecte legate de cultivarea cerealelor de catre comunitatea de la Rapoltu Mare-Seghi.


· CERCETĂRI PEDOLOGICE

Cercetările pedologice au avut ca obiectiv principal identificarea și analiza acelor proprietăți ale învelișului de sol, care coroborate cu rezultatele analizelor arheologice, arheozoologice și arheobotanice pentru așezări atribuite epocii romane și post-romane din Dobrogea să permită evaluarea modificărilor care s-au produs în exploatarea terenurilor agricole și implicit a resurselor animale, începând cu epoca fierului și până în epoca bizantină. Totodată, investigațiile pedologice au urmărit cartografierea și analiza solurilor din arealul așezărilor rurale antice în vederea stabilirii dinamicii modului de utilizare a terenurilor agricole în perioada romană, comparativ cu cel specific epocii fierului şi perioadei romano-bizantine.

Astfel, au fost efectuate cercetări pedologice și geomorfologice de teren, completate cu analize de laborator, pentru caracterizarea reliefului și învelișului de soluri din arealul cetății romane Ibida (Slava Rusă) și investigații pe suprafețe mai restrânse în zona cetăților Aegyssus (Tulcea) și Argamum (Jurilovca).

Pentru identificarea influențelor etapelor vechi de locuire asupra proprietăților actuale ale solurilor au fost utilizate diferite metode geostatistice cu ajutorul cărora a fost realizată modelarea spațială a conținutului unor elemente ale solului. De asemenea, pentru înțelegerea mecanismelor care controlează dinamica și modul de locuire al așezărilor antice în relație cu evoluția şi distribuția solurilor, au fost cartografiate și analizate o serie de perimetre eșantion din cadrul bazinului hidrografic al Slavei Ruse, caracterizate printr-o mare densitate a vestigiilor arheologice și bine documentate din punct de vedere pedologic. Această abordare facilitează corelarea analizelor de sol cu datele geomorfologice, arheologice și bioarheologice și interpolarea datelor în arealul cercetat dar și extrapolarea rezultatelor în regiuni adiacente.

Din punct de vedere metodologic, au fost utilizate metode convenționale de cercetare specifice științei solului, dar au fost abordate și unele metode şi tehnici noi specifice cartografiei digitale, arheobotanicii, precum şi geostatisticii, cu scopul elaborării unor modele spațiale ale parametrilor de sol. Astfel, au putut fi evaluate cu un grad mai mare de acuratețe categorii de informaţii variate, a căror analiză integrată ne-a permis atât estimarea tendinței spațiale generale a variabilelor cantitative de sol şi a probabilității de apariţie a unor variabile calitative, cât şi înțelegerea altor fenomene complementare specifice arealelor cercetate.

Analiza proprietăţilor învelişului de sol s-a bazat pe probele prelevate din 16 profile de sol realizate în proximitatea cetății, cu precădere pe terenurile agricole situate spre nord și vest față de incintă, precum și pe datele obținute ca urmare a prelevării unor probe de sol din diferite secțiuni arheologice din intra și extramuros.

Au fost prelevate 114 probe de sol, care au fost analizate în laboratorul de analize de sol al I.C.P.A. București și în Laboratorul de analize pedogeochimice al Facultății de Geografie și Geologie (UAIC Iași). Rezultatele obținute au fost utilizate pentru analiza variaţiei și distribuției spațiale a unor proprietăţi de sol, gruparea tipurilor de sol şi a variantelor acestora în funcţie de asemănarea profilelor pedologice sub raportul însuşirilor considerate, evidenţierea diferenţelor dintre proprietăţile solurilor automorfe şi proprietăţile solurilor modificate antropic, derivate din acestea, cuantificarea statistică a relaţiilor dintre proprietăţile solurilor şi factorii pedogenetici etc. De asemenea, datele analitice de sol au fost corelate cu datele arheologice, arheozoologice și arheobotanice.

Analiza elementală a probelor prelevate s-a realizat prin spectroscopie de fluorescență cu raze X (XRF) utilizând un spectrometru portabil INNOV-X SYSTEM Alpha Series, timpul de expunere fiind setat la 60 de secunde în modul "soil". În acest mod au fost determinate concentrațiile totale pentru un număr de 11 elemente (Ca, K, Ti, Ba, Fe, Cu ș.a.). Pentru analiza spațială a elementelor chimice, a fost utilizat un model numeric al terenului cu rezoluție de 10 x 10 m, plecând de la curbele de nivel și cotele topografice extrase de pe hărțile topografice 1:5000. Datorită particularităților determinate de echidistanța curbelor de nivel (5 m) și de densitatea redusă a cotelor altitudinale, interpolarea acestora s-a realizat utilizând modulul v.surf.rst din GRASS, care permite aplicarea unei funcții spline pentru obținerea unei suprafețe mai netede. Interpolarea prin regresie-kriging s-a realizat în programul SAGA-GIS v. 6.4.0 folosind modulul Regression Kriging, iar interpolarea prin kriging ordinar și IDW s-a realizat în programul ArcGIS v. 10.4 (ESRI) folosind modulul Geostatistical Analyst. Datele punctuale, asociate profilelor de sol, au fost prelucrate în programul Excel / XLSTAT.

De asemenea, au fost analizate 9 probe de sol și de sedimente, care au fost prelevate dintr-un profil realizat în proximitatea cetății Ibida, în vederea extracției fitolitelor. În acest scop, probele au fost supuse unui protocol standard (acid clorhidric, apă oxigenată, hexametafosfat de sodiu, polytungstat de sodiu), iar preparatul final obținut a fost montată pe o lamă, folosind ca mediu de observare ulei de imersie. Nomenclatura utilizată a fost cea adoptată pe plan internațional (ICPN, 2005). Toate preparatele au fost observate la microscopul optic cu transmisie (x400). Pentru fiecare eșantion s-a identificat un număr suficient de fitolite (peste 280) pentru a obține un rezultat valid din punct de vedere statistic.

Deoarece în lunca Slavei Ruse sondajele pedologice au interceptat în mai multe puncte, la adâncimea de 1,65 m, un nivel de locuire extramurană, a fost realizată și o ridicare topografică pentru acest sector, precum și un număr de 14 sondaje pedologice.

Siturile arheologice din care au fost prelevate probe de sol au fost selectate pe considerente stratigrafice, o atenție deosebită fiind acordată acelor sectoare care surprind succesiunea completă a locuirii romane și post-romane (sec. I-II până în sec V-VI p.Chr.). Astfel, au fost prelevate și analizate probe de sol din două secțiuni arheologice situate în intramuros (Sector X, Secțiunea V) și două din extra-muros (Curtina G, Fântâna Seacă).

În cazul Secțiunii X se remarcă valorile mari ale reacției solului (pH=8.2-9), ale fosforului accesibil (200-355 ppm) și potasiului mobil (1350 ppm), parametri care depind într-o măsură mai redusă de litologia materialului parental, astfel că aceste valori pot fi explicate de prezența mortarului cu var utilizat la construcția zidului de incintă și aportului antropic, iar variaţia acestora în adâncime sugerează diferite etape de locuire. Conţinutul în humus înregistrează o valoare ridicată la adâncimea de 1,5 m, care asociată cu frecvenţa foarte mare a rădăcinilor, denotă prezenţa unui nivel antic, fapt confirmat și de prezența materialului arheologic şi osteologic în cantităţi mari la această adâncime.

Secțiunea Veste situată în intramuros, în apropierea cursului actual al pârâului Slava Rusă. La adâncimea de 70-80 cm apare un nivel care conține fragmente de tegulae şi mortar cu urme de arsură, cu valori ale pH-ului de 8,9 și un conținut foarte mare de carbonaţi de calciu (35%). La adâncimea de 1,65 m, sub un strat de dărâmătură se găseşte un nivel de pământ galben tasat, cu o grosime de 0,10 m, care constituie un prim nivel antic. Datele arheologice și pedologice caracteristice acestei secțiuni ne-au captat în mod deosebit atenția, deoarece se corelează cu stratigrafia profilului nr. 20, situat în extra-muros, la o distanță de 200 m în amonte de zidul vestic de incintă. Și aici au fost identificate două nivele antice, mai consistent fiind cel situat la adâncimea de 1,65 m, cu o cantitate foarte mare de tegulae și ceramică de sec. IV-V.

Din profilul nr. 20 au fost au fost utilizate 9 probe de sol și de sedimente în vederea extracției fitolitelor. Probele de sol și de sediment analizate evidențiază spectre de fitolite relativ omogene. In cele 9 esantioane analizate au fost identificate 10 morfotipuri: rondel, trapeziform sinuate, bilobate, globular, cylindric sulcate, bulliform cell, elongate, acicular hair cell 1, elongate dendritic, silica skeletons. În lipsa altor indicatori arheobotanici (polen, macroresturi, cărbune), rezultatele obținute din analiza fitolitelor pot schița vegetația, dar doar parțial.

Ansamblajele de fitolite indică dominanța gramineelor, îndeosebi a taxonilor din subfamilia Pooideae, subfamilie care include și specii cultivate precum grâul, secara, orzul.

Morfotipul bilobate atestă prezența subfamiliei Panicoideae. În flora actuală, subfamilia Panicoideae cuprinde mai ales taxoni care se dezvoltă în condiții calde și umede. Nu este exclus așadar să fi fost prezente specii de Panicum (mei salbatic sau mei cultivat).

Ansamblajele de fitolite obținute din analiza acestor eșantioane evidențiază procentaje însemnate de fitolite de tip dendritic. Ponderea lor descrește înspre suprafață. Prezența cerealelor este astfel atestată, fiind evident faptul că populația respectivă desfășura activități agricole în acea arie (perioada corespunzătoare pentru esantioanele P74, P73, P72). Un eveniment a avut loc (relativ) brusc și a perturbat această activitate deoarece ponderea acestor elemente scade foarte mult (P71). Este posibil ca aceste activități agricole să fi cunoscut o relansare (P70), însă semnalul este mult mai slab decât în eșantioanele de la bază (P74-P72). Dicotiledonatele lemnoase au fost prezente de-a lungul timpului, iar procentajele fitolitelor de tip globular susțin această ipoteză. În eșantioanele P73 și P74 aceste elemente sunt foarte, foarte bine reprezentate, ceea ce indică prezența semnificativă a arborilor.

Identificarea resturilor osteologice ce provin de la mamifere sălbatice de pădure, precum Sus scrofa ferus, Cervus elaphus, Capreolus capreolus, Vulpes vulpes, Ursus arctos, Canis lupus etc. confirmă faptul că împrejurimile erau împădurite.

Distribuţia şi caracteristicile spaţiale ale învelişului de sol au fost analizate cu ajutorul profilelor de sol și sondajelor realizate pe o suprafață de aproximativ 500 ha situată în proximitatea cetății, pe baza metodologiei elaborate de ICPA (1987), unităţie taxonomice fiind denumite conform Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor (SRTS, 2012). S-a constatat, spre exemplu, că solurile din acest areal se caracterizează printr-o profunzime medie condiționată de substratul litologic, textură lutoasă, carbonaţi de calciu în cantităţi mari, reacţie alcalină, humus şi macroelemente nutritive în cantităţi moderate. De asemenea, majoritatea solurilor analizate prezintă un caracter vermic, care denotă o bogată activitate faunistică în orizontul de suprafață.

Învelişul de soluri din zona de studiu se caracterizează prin predominarea netă a cernoziomurilor calcarice vermice, urmate de kastanoziomuri tipice pe suprafețe restrânse,pe versanții ușor înclinați, cu expoziții S-SV și de aluviosoluri calcarice în șesurile celor două Slave. Antrosolurile erodice şi regosolurile deţin suprafeţe destul de însemnate, fiind întâlnite cu precădere pe versantul stâng al văii Slavei Ruse, în arealul ocupat de necropolă și la nord de aceasta, spre contactul cu dealurile mai înalte formate pe calcare cretacice.

Pentru determinarea indicatorilor de caracterizare fizică a solurilor din arealul cetății au fost prelevate probe în cilindri metalici, cu ajutorul cărora au fost determinate umiditatea gravimetrică, densitatea, densitatea aparentă, porozitatea totală etc..

Remarcăm impactul redus al lucrărilor agricole recente asupra gradului de tasare al solul (în cazul profilelor 10, 12 și 13, săpate pe terenurile arabile situate în nordul cetății), aceste soluri având și un caracter vermic mai pronunțat, față de profilele 14 și 15, situate mai la vest, care sunt slab-moderat tasate.

În ceea ce privește spațializarea datelor de sol, într-o primă etapă s-au testat corelațiile valorilor variabilelor cu altitudinea, pentru a identifica situațiile în care altitudinea poate fi folosită cu succes ca predictor pentru interpolare. Probele de sol provin din locații cu altitudini cuprinse între 51 m și 153 m, media altitudinală fiind de 87 m. Cu o singura excepție (Zn), pentru toate celelalte variabile relația statistică cu altitudinea este una de inversă proporționalitate, indicând tendința de concentrare a elementelor chimice la altitudini reduse, probabil ca urmare a proceselor de catenă. În continuare, s-a procedat la aplicarea metodei de spațializare regresie-kriging, folosind altitudinea ca variabilă explicativă în modelul de regresie. Celelalte elemente chimice (Ca, Mn, Cu) au fost interpolate prin kriging ordinar, cu excepția zincului pentru care s-a optat pentru o interpolare simplă de tipul IDW. Acest lucru s-a datorat slabei autocorelații spațiale în cazul acestui element, datorită, în principal, prezenței a 2 valori foarte diferite în puncte foarte apropiate (63, 37 ppm, la o distanța de doar 70 m).

Se remarcă la majoritatea distribuțiilor tendința generală de acumulare a elementelor în zonele joase, de luncă. Există însă și abateri importante de la acest model. Cele mai mari concentrații din zona cetății (conținuturi totale determinate cu pXRF) se remarcă în cazul calciului, pentru care valorile ajung la 90000 - 100000 ppm, față de 10000-30000 ppm în restul arealului, în cazul potasiului, pentru care valoarea maximă se înregistrează pe latura nordică a cetății (peste 25000 ppm) și fosforului, care prezintă distribuții spațiale asemănătoare, cu concentrațiile cele mai mari în zona cetății (> 30000 ppm pentru fosfor).

Prelucrarea statistică a datelor a fost realizată prin aplicarea analizei componenților principali (ACP) pentru identificarea grupurilor de elemente inter-corelate pornind de la matricea de corelație liniară Pearson. Matricea Pearson arată că există corelații semnificative între diferitele elemente geogene (Ti, Fe, Mn, Zr, Ba, Cr), care dovedesc proveniența lor comună din alterarea rocilor parentale, reprezentate mai ales de loess și calcar. Fosforul (P) și calciul (Ca) prezintă corelații semnificative între ele și cu potasiul (K) și nu au o corelație semnificativă cu celelalte elemente. De asemenea, Cu și Zn se comportă diferit, nerealizând nicio corelație semnificativă cu celelalte elemente.

În ceea ce privește corelațiile dintre altitudine și elementele analizate, observăm că, exceptând zincul (Zn), toate celelalte elemente prezintă relații inverse, ceea ce sugerează tendința concentrării elementelor la altitudini mai mici, probabil din cauza proceselor de catenă, care afectează în mod substanțial un număr larg de proprietăți ale solului. Coeficienții de corelație liniară sunt semnificativi statistic pentru 6 din 11 elemente analizate.

Pornind de la matricea de corelație Pearson, a fost realizată analiza componenților principali (ACP) pentru identificarea grupuri de variabile (elemente) inter-corelate. S-a constatat că primii trei componenți principali acumulează 80,5% din variația totală. Primul component (PC1) explică 49,2% din variația totală și este definit de asociațiile Ti, Ba, Cr, Mn, Fe, Zr și K. Cele mai reprezentative elemente ale acestei asociații sunt Ti și Fe. Fiind în mare parte elemente geogene, PC1 poate fi definit ca o "componentă geogenică". Al doilea component principal (PC2) reprezintă 20,3% din variația totală și este definit de valorile mari ale Ca și P. Distribuțiile spațiale ale Ca și P sunt clar corelate cu cele mai mari valori din zona sitului arheologic. Acest fapt conduce la ideea că asocierea Ca și P este antropică, concentrațiile mari provenind din alterarea materialelor de construcție (în principal calcar și mortar). Astfel, al doilea component principal poate fi definit drept "componenta arheo-antropică". PC3 reprezintă 11,0% din variația totală și este definit de concentrațiile mari ale Zn și Cu în partea centrală a zonei de studiu, care corespunde terenurilor agricole, fertilizate. Prin urmare, este posibil ca aceste concentrații mai mari de Zn și Cu să provină din utilizarea intensă a îngrășămintelor. În consecință, putem defini a treia componentă principală drept "componenta agro-antropică".

Observăm asocierea elementelor geogene (Ti, Ba, Cr, Mn, Fe, Zr), care prezintă corelații pozitive ridicate cu PC1 și corelații scăzute cu PC2. De asemenea, K prezintă corelații destul de mari cu ambii componenți, ceea ce înseamnă că este parțial geogenic, parțial antropic. Totodată, se remarcă corelațiile pozitive ridicate ale P și Ca cu PC2 care definesc componenta arheo-antropică. Majoritatea profilelor de sol prezintă un conținut mai mare de elemente geogene (de ex. profilele 5, 6, 7, 13, 14, 15), în timp ce profilele 2, 10 și 9 se caracterizează prin conținutul mai scăzut al elementelor geogene din primul orizont. De asemenea, se remarcă profilele 17 și 18, având concentrații mai mari de elemente antropice.

Observăm că PC1 (componenta geogenică) are o distribuție "naturală", în acord cu topografia terenului, cu valori mai reduse la altitudinile mai mari și valori mai însemnate la baza versanților și în șes, ca urmare a transferurilor de suprafață și sub-suprafață a elementelor chimice sub influența proceselor de catenă. PC2 (componenta arheo-antropică) are valori mai mari în zona cetății. Valori mai mari se găsesc și în șesul Slavei Ruse, precum și în zona villa rustica (profilele 15, 16). PC3 (componenta agro-antropică) are valori mai mari pe terenurile arabile din partea centrală a zonei de studiu, probabil datorită utilizării de fertilizatori, care îmbogățesc solul în Zn și Cu.

Evidențierea câtorva aspecte pe care le-am considerat mai relevante confirmă faptul că studiile pedologice de detaliu pot fi utilizate pentru reconstituirea spațială a teritoriilor agricole, identificarea vechilor așezări sau a strategiilor folosite de către comunitățile umane pentru maximizarea exploatării resurselor naturale.

Bibliografie selectiva:

Albert, R.M., Shahack-Gross, R., Cabanes, D., Gilboa, A., Lev-Yaduin, S., Portillo, M., Sharon, I., Boaretto, E., Weiner, S., 2008. Phytolith-rich layers from the Late Bronze and Iron Ages at Tel Dor (Israel): mode of formation and archaeological significance. Journal of Archaeological Science 35, 57-75.

Albert, R.M., Lavi, O., Estroff, L., Weiner, S., Tsatskin, A., Ronen, A., Lev-Yadun, S., 1999. Mode of occupation of Tabun Cave, Mt Carmel, Israel during the Mousterian period: A study of the sediments and phytoliths. Journal of Archaeological Science 26 (10), 1249-1260.

Alexandre A, Meunier JD, Lézine AM et al. (1997) Phytoliths: indicators of grassland dynamics during the late Holocene in intertropical Africa. Paleogeography, Paleoclimatology, Paleoecology 136: 213-229.

Ball T., Vrydaghs L., Mercer T., Pearce M., Snyder S., Lisztes-Szabó Z., Petö Á., 2017. A morphometric study of variance in articulated dendritic phytolith wave lobes within selected species of Triticeae and Aveneae. Vegetation History and Archaeobotany 26 (1): 85-97

Barboni D., Bremond L., Bonnefille R., 2007. Comparative study of modern phytolith assemblages from inter-tropical Africa. Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology 246 (2-4): 454-470

Bozarth, S., 1992. Classification of opal phytoliths formed in selected Dicotyledons native to the Great Plains. In: Rapp, G., Mulholland, S. (Eds.), Phytoliths systematics, emerging issues. Plenum Press New York, 193-214.

Cabanes, D., Mallol, C., Expósito, I., Baena, J., 2010. Phytolith evidence for hearths and beds in the late Mousterian occupations of Esquilleu cave (Cantabria, Spain). Journal of Archaeological Science 37, 2947-2957.

Delhon, C., Alexandre, A., Berger, J.-F., Thiébault, S., Brochier, J.-L., Meunier, J.-D., 2003. Phytolith assemblages as a promising tool for reconstructing Mediterranean Holocene vegetation, Quaternary Research 59, 48-60.

ICPT: Neumann, K., Albert, R. M., Ball, T., Scott Cummings, L., Strömberg, C. A., & Vrydaghs, L. (2019). International Code for Phytolith Nomenclature, ICPN 2.0. Annals of Botany, 20, 1-11.

Lentfer, C.J., Boyd, W.E., 1998. A comparison of three methods for the extraction of phytoliths from sediments. Journal of Archaeological Science 25, 1159-1183.

Madella, M., 2011. Understanding archaeological structures by means of phytolith analysis: a test from the Iron Age site Kilise Tepe-Turkey, in: Meunier, J.-D., Colin, F. (Eds.), Phytoliths - Applications in Earth Science and Human History., CRC Press, pp. 173-182

Metcalfe CR, 1960. Anatomy of the Monocotyledons, Oxford: Clarendon Press

Mulholland, S.C., 1989. Phytoliths shape frequencies in North Dakota grasses: A comparison to general patterns. Journal of Archaeological Science 16, 489-511.

Novello A and Barboni D., 2015. Grass inflorescence phytoliths of useful species and wild cereals from sub-Saharan Africa. Journal of Archaeological Science 59: 10-22.

Pipemo, Dolores R., and Deborah M. Pearsall. 1998. The Silica Bodies of Tropical American Grasses: Morphology, Taxonomy, and Implications for Grass Systematics and Fossil Phytolith Identification. Smithsonian Contributions to Botany 85, 40 p.

Stromberg, C., Dunn, R., Crifò C., Harris, E., 2018. Phytoliths in Paleoecology: Analytical Considerations, Current Use, and Future Directions: Reconstructing Cenozoic Terrestrial Environments and Ecological Communities, In: Methods in Paleoecology: Reconstructing Cenozoic Terrestrial Environments and Ecological Communities, Vertebrate Paleobiology and Paleoanthropology, Croft D.A., Su, D., Simpson S.W. (eds), Springer International Publishing, 410 p

Twiss, P.C., Suess, E., Smith, R.M., 1969. Morphological classification of grass phytoliths. Procedure of Soil Science Society of America 33, 109-115

28.11.2019 Director proiect, Șef lucrări Dr. Simina Margareta Stanc