Results 2017

RAPORT ȘTIINȚIFIC

RAPORT ȘTIINȚIFIC privind implementarea proiectului în perioada iulie - decembrie 2017 Colonizarea periferiei (Moesia Inferior și Scythia Minor - secolele I-VI p.Hr.): o abordare bioarheologică a romanizării, acronim BIOARHEOROMAN, cod PN-III-P4-ID-PCE-2016-0852, contract de finantare nr. 73/12.07.2017.

Simina Rafailă, Luminița Bejenaru, George Nuțu, Radu Pârnău, Monica Luca, Mihaela Danu

În perioada iulie-decembrie 2017 s-au realizat deplasari ale membrilor echipei la șantierele arheologice de la Slava Rusă (Ibida), Jurilovca (Argamum), Gura Portiței, Murighiol (Halmyris), -Isaccea (Noviodunum), Tulcea (Aegyssus), Vasile Alecsandri, pentru participare la săpături arheologice, colectare probe de sol și probe pentru analize de polen și fitolite, colectare materiale faunistice și arheologice; s-a realizat pregătirea materialelor faunistice și arheologice în vederea analizei (spălare, marcare, restaurare), cât și o parte din analiza materialelor faunistice. S-au realizat Deplasări la muzee (Muzeul National de Istorie a României din Bucuresti, Muzeul Civilizatiei Dacice și Romane din Deva, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Institutul de Cercetari Eco-Muzeale Tulcea, Institutul de Arheologie al Academiei de Știinte din Chișinau-Republica Moldova, Universitatea de Stat din Moldova pentru analize de materiale faunistice. O parte din materialele faunistice care până în prezent nu au mai fost analizate, au fost triate, spălate, marcate și apoi transportate la Laboratorul de Arheozoologie al Facultății de Biologie Iași unde se realizează identificarea anatomică și taxonomică. S-au realizat stagii de documentare la muzee din România (ICEM Tulcea, Constanța, Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva) sau la cele din Varna și Chișinău; la Universitatea Basel s-a făcut documentare în vederea pregătirii protocolului de lucru pentru analizele arheogenetice. De asemenea, au fost căutate publicații relativ la tema proiectului utilizând internetul, aceste date din literatura de specialitate fiind necesare pentru efectuarea comparațiilor. S-a realizat cuantificarea resturilor (ca număr de resturi și, respectiv, număr minim de indivizi estimați) din esantioanele dela Soimuș, Ardeu, Slava Rusă, Murighiol. Pentru eșantionul de la Saharna Mare a fost realizată identificarea anatomică și taxonomică, iar după introducerea datelor în baza de date, urmează să fie facută și cuantificarea resturilor. S-a început realizarea unei baze de date pentru eșantioanele analizate de către noi și care nu au putut fi transportate în Laboratorul de Arheozoologie de la Iași, aceasta analiză derulându-se în laboratoarele Muzeelor de care aparțin materialele.

CERCETĂRI ARHEOZOOLOGICE 

Principalele informații furnizate de cercetările arhezoologice se referă la identificarea și descrierea speciilor animale cu care oamenii au venit în contact, stabilirea relațiilor dintre aceștia și animalele identificate (vânătoare, pescuit, creșterea animalelor) și utilizarea pe care animalele au avut-o: hrană, materie primă (pentru îmbrăcăminte, unelte), energie (forță de tracțiune, deplasare), rituri funerare. Cercetările arhezoologice se ocupă cu studiul resturilor faunistice care provin din săpăturile arheologice și contribuie și la cunoașterea populațiilor umane, a modului lor de viață și al habitatului sau mediului înconjurător în care au locuit, estimarea arealelor de răspândire mai ales pentru specii de animale azi dispărute din fauna noastră, precum bourul, castorul. Arheozoologia se înscrie în cadrul cercetărilor interdisciplinare care permit valorificarea cât mai complexă a materialelor rezultate în urma săpăturilor arheologice.

Eşantioanele arheozoologice luate în studiu sunt constituite din resturi faunistice descoperite în urma săpăturilor arheologice, reprezentate de oase, dinți, procese cornulare și cochilii, materiale cu o puternică mineralize, rezistente în timp la acțiunea diverșilor factori. Recoltarea materialului faunistic a fost făcută de către arheologi (care au oferit și datarea acestuia) și arheozoologii echipei. Ulterior, resturile osteologice au fost transportate în Laboratorul de Morfologie animală al Facultății de Biologie Iași, unde au fost analizate și apoi depozitate. Unele eșantioane provin din depozitele unor muzee de istorie din România, ele fiind colectate cu ocazia unor campanii arheologice mai vechi. Au fost luate în studiu eșantioane aparținând Epocii Fierului, Epocii Romană Timpurie și Romană Târzie, pentru o mai bună analiză sincronică și diacronică (pentru a se putea face comparații și a urmări evoluția speciilor animale).

Eșantioane arheozoologice studiate

1. Soimuș (jud. Hunedoara) - Epoca Fierului, eșantion provenit din săpătura arheologică a anului 2011

În eșantionul de la Șoimuș au fost identificate 2465 resturi faunistice. Procentul dominant îl prezintă mamiferele (55,98%), urmate de moluște (43,17%), păsări (0,77%) și pești (0,08%), care sunt slab reprezentați. Unele fragmente au fost prelucrate, altele au fost roase de câinii care păzeau așezarea iar altele au urme lăsate de foc. Din totalul de 1380 resturi faunistice provenite de la mamifere, doar 592 au permis determinarea până la nivel de specie, restul fiind atribuite la două grupe generale, mamifere de talie mare și mamifere de talie mijlocie. Fragmentele neidentificate specific sunt resturi de mici dimensiuni provenite de la oase lungi, oase late, craniu, coaste și vertebre (tabelele 1, 2, 3).


2. Ardeu (jud. Hunedoara) - Epoca Fierului, Săpături realizate în anii 2002, 2004, 2010, 2011, 20112, 2013 (cele mai multe resturi sunt din anii 2004 și 2013).

Eșantionul studiat cuprinde 3455 resturi faunistice aparținând atât vertebratelor, cât și nevertebratelor. Procentul dominant îl reprezintă mamiferele - 99,59% din totalul resturilor faunistice, urmate de păsări - 0,35%, pești și moluște: 0,03%. Procentul mic de reprezentare al păsărilor și peștilor se datorează faptului că acest tip de material faunistic este de dimensiuni mai reduse și duritate mai mică, ceea ce nu favorizează o bună conservare în sediment; de asemenea recoltarea acestor piese este mai dificilă datorită dimensiunilor mici ale oaselor și faptului că nu se folosește metoda de cernere a sedimentului. Modul în care sunt fragmentate piesele osoase, faptul că unele poartă urme de tranșare, ardere, arată că dispunem de un material provenit de la tranșarea animalelor și folosirea lor în alimentație, deci resturi menajere.

Mamiferele ocupă un rol important în economia unei aşezări, fiind o veritabilă sursă de hrană şi ajutor în diversele munci ale populaṭiei. Din totalul de 3441 de fragmente, un procent de 60,8% îl reprezintă resturile de mamiferele care nu au putut fi identificate specific datorită fragmentării lor accentuate. Acestea se distribuie în subgrupe de mamifere de talie mare și mijlocie (tabelul 5). Speciile identificate în eșantion și distribuția resturilor apar în tabelul 6.


3. Slava Rusă - Ibida (jud. Tulcea), secolele IV-VI d.Hr., săpături realizate în anii 2008, 2011, 2012 și 2013

Eșantionul arheozoologic studiat cuprinde resturile faunistice recoltate cu ocazia campaniilor arheologice derulate în anii 2008 și 2011-2013, în așezarea de secole I-VII de la Slava Rusă. Săpăturile arheologice în acest sit au început cu câțiva ani în urmă, iar în aceaste campanii au fost cercetate complexe datate ca aparținând secolelor IV-VI d.Hr. 

Cetatea de la Slava Rusă constituie un sit arheologic important deoarece este cea mai întinsă dintre cetățile romane din Dobrogea și printre cele mai mari ale regiunii. Cetatea de pe Valea Slavei a fost identificată de Vasile Pârvan cu Polis Ibida. Cu o suprafață intramurală de aproape 24 ha, o centură de fortificații desfăşurată pe o lungime de 2000 m, este singura cetate al cărei spațiu fortificat este străbătut de un curs de apă și prezintă lucrări speciale de îndiguire, canalizare, poduri, lucrări speciale de securizare a punctelor de intrare și ieșire a râului din cetate.

Eșantionul studiat este constituit din 1622 fragmente faunistice, provenite de la mai multe grupe taxonomice: pești, păsări și mamifere. Alte 675 resturi, din cauza fragmentării lor accentuate nu au putut fi identificate până la nivel de specie. Știm însă că ele sunt fragmente de oase aparținând mamiferelor. În eșantionul studiat cele mai multe resturi provin de la mamifere (94,15%), urmează peștii (4,62%) iar cele mai puține resturi aparțin păsărilor (1,23%) (tabelele 7, 8). Speciile de mamifere identificate, domestice și sălbatice, cât și proporția resturilor aparținând fiecarei specii, apar în tabelul 9.


4. Halmyris-Murighiol (jud. Tulcea), secolele IV-VI d.Hr., săpătura arheologică realizată în anul 2014.

Cetatea romană de la Halmyris se găsește pe teritoriul actualei localități Murighiol, județul Tulcea, la 2 km SE de sat și 200 m N de șoseaua Murighiol-Dunavățul de Sus, 1,5 km sud de brațul Sfântul Gheorghe. Situl arheologic a cunoscut trei mari perioade de locuire: getică (sec. IV - I a.Chr.), când a primit numele grecesc Halmyris; romană timpurie (sec. I - III p.Chr.), când a fost construită prima fortificație din piatră, stație a flotei dunărene Classis Flavia Moesica; romană târzie (sec. IV - VII p.Chr.), de când se păstrează spectaculoase monumente de arhitectură militară, civilă și religioasă, remarcabilă fiind bazilica episcopală în cripta căreia au fost descoperite rămășițele primilor martiri dobrogeni Epictet și Astion. Eșantionul arheozoologic, recoltat în campania arheologică derulată în anul 2014, provine dintr-un complex datat ca aparținând secolelor IV-VI d.Hr.

Eșantionul studiat este constituit din 995 fragmente faunistice, provenite de la mai multe grupe taxomice: pești, păsări și mamifere. Dintre acestea, 159 resturi, din cauza fragmentării accentuate nu au putut fi identificate până la nivel de specie. Știm însă că ele sunt fragmente de oase aparținând mamiferelor. În eșantionul studiat cele mai multe resturi provin de la mamifere (89,45%), urmează peștii (9,05%), pe locul trei fiind moluștele (1,01%), și apoi păsările (0,40%), iar cele mai puține resturi aparțin reptilelor (0,10%). În acest eșantion s-au identificat 10 valve de Unio sp., din grupa moluștelor, și o plăcuță dermică de Testudo sp., din grupa reptilelor (tabelul 10). Speciile de mamifere identificate, cât și proporția de reprezentare a lor în eșantion apar în tabelul 11. Cuantificarea resturilor din eșantion apare în tabelul 12.

În eșantioanele din Dobrogea luate în studiu se remarcă proporția însemnată a resturilor provenind de la mamiferele domestice, comparativ cu cele sălbatice. Speciile de mamifere domestice indentificate în eșantioanele din Dobrogea sunt: Bos taurus, Ovis aries, Capra hircus, Sus domesticus, Equus cabbalus, Equus asinus, Canis falimiaris, Felis domesticus. Proporția cea mai mare o au resturile provenite de la vita domestică, urmate de cele de la ovicaprine și porc. Câinele, măgarul și calul au ponderi foarte reduse în cadrul eșantioanelor. Speciile de mamifere sălbatice identificate sunt Cervus elaphus, Sus scrofa, Capreolus capreolus, Lepus europaeus, Bos primigeniu, Canis lupus, Meles meles, Vulpes vulpes. Proporțiile cele mai ridicate le au cerbul mistrețul căpriorul și iepurele. 

CERCETĂRI ARHEOLOGICE

Dr. George Nuțu

1. Aegyssus

Cercetările din campania anului 2017 la Aegyssus, Tulcea, jud. Tulcea s-au desfășurat pe parcursul lunilor iunie-octombrie și au avut în vedere lămurirea situație stratigrafice pe cele trei sectoare deschise în anii anteriori. Cercetarea arheologică din campania 2017 în sectorul Aria C a urmărit continuarea cercetărilor din anul 2016 cu scopul de a documenta locuirea romană timpurie. Un obiectiv secundar a fost reluarea cercetărilor în S 2, amplasată la est față de S1. Primul pas a fost refacerea profilelor vechii săpături. Obiectivul reluării cercetărilor în această suprafață este de a vedea cum se dezvoltă către est alinierea vaselor de provizii (chiupuri), implicit a încăperii care a funcționat în epoca romană târzie (sec. V - VI) și a cărei funcționalitate a fost spațiu pentru depozitare. În această campanie am reușit să ajungem pe un nivel de dărâmătură databil în secolele V - VI, conturat în special în extremitatea de sud a secțiunii, reprezentat printr-un rămășițele unui perete a cărei elevație a fost realizată din pământ. Materialul arheologic colectat este redus din punct de vedere cantitativ și eterogen din punct de vedere cronologic.

Al doilea obiectiv a fost documentarea locuirii romane timpurii la Aegyssus, în Aria C. Astfel a fost trasat un prim sondaj stratigrafic cu dimensiunile 2,5 x 4 m. (jumătatea de vest a caroului 3). Adâncimea maximă atinsă în acest sondaj este de -4.50 m. Săpătura s-a oprit pe un nivel roman timpuriu materializat printr-o podea realizată din cărămidă. Materialul arheologic descoperit în nivelul de dărâmătură al edificiului cuprins între 4.00 - 4. 50 m, ne permite să datăm perioada de funcționare a edificiului timpuriu în secolul II p. Chr. Tot în acest sondaj am identificat materiale ceramice mai timpurii (amfore pseudo-cos) ce atestă și o locuire pre-romană în această zonă.

A fost descoperită o cantitate importantă de oase de animale în contexte încadrabile în două faze: a). prima fază aparține unor complexe (gropi, niveluri de locuire) aparținând perioadei timpurii din evoluția orașului (sec. I a.Chr. - sec. II p.Chr.). Cel mai important lot de arheo-faună provine, însă, din contextele romane târzii și bizantine timpurii (sec. IV-VI p.Chr.).

2. Vasile Alecsandri - cuptor pentru ars materiale ceramice pe Valea Cavaculei, com. Stejaru, jud. Tulcea

În cadrul cercetărilor de teren efectuate în anul 2017 în cadrul proiectului BIOARHEOROMAN, pe Valea Casimcei, în zona satului Vasile Alecsandri (com. Stejaru, jud. Tulcea) a fost identificată, alături de numeroase alte nuclee de locuire din perioada romană, o așezare rurală situată pe ambii versanți ai văii Pârâului Cavacula.

Cercetările de teren s-au concentrat în zona împădurită situată la E de satul Vasile Alecsandri și la V de reședința de comună - localitatea Stejaru. La cca. 2 km SE de satul Vasile Alecsandri, în pădurea deasă din cantonul Stejaru a fost delimitată o așezare rurală din epoca romană dispusă la vest și est de Valea Cavaculei. La suprafața terenului au fost identificate numeroase fragmente ceramice, alături de materiale de construcție și pietre fasonate.

Cuptorul a fost descoperit la ▼0,60 m adâncime, în proximitatea unui drum forestier situat la V. Dimensiunea interioară este de 4,20 m pe axele E-V și N-S, deși forma nu este circulară perfectă. Zona sudică este mai bine păstrată. Aici bolta se păstrează pe 25 cm înălțime, iar lățimea medie în punctele mai bine păstrate este de 30 cm. Găurile de tiraj din platformă nu sunt dispuse simetric, deși poate fi observată o orientare radială, pornind din centrul instalației spre margini.

Groapa 1 (G1). Spre profilul de N-NV au fost descoperite două monede și mai multe fragmente ceramice pe un nivel de călcare. Nu am putut cerceta această zonă exhaustiv, datorită timpului redus avut la dispoziție. Un șanț sau o groapă taie oblic această podea pe direcția E-V. Aici au fost descoperite numeroase fragmente ceramice (în special oale de bucătărie), oase de animale, o monedă și un cuțit întreg.

Cu ocazia săpăturilor din acest sit, alături de numeroasele obiecte arheologice au fost descoperite și o serie de oase de animale. Acestea provin din contexte arheologice legate de perioada de funcționare a cuptorului (sec. IV p.Chr.), dar și din sec. II-III p.Chr., atunci când apar primele nuclee de locuire în zonă.

3. Argamum / Capul Dolojman, com. Jurilovca, jud. Tulcea

Cercetările din anul 2017 pe sectorul Incintă Nord de la Argamum s-au concentrat în două puncte: a). s-a continuat cercetarea în S I, caroul 1A-B pentru a verifica stratigrafia în această zonă; b). s-a început o nouă secțiune trasată perpendicular între Bazilica I și incinta de NNV.

Prima fază a cercetării s-a derulat în zona de paviment situată la vest de atrium-ul Bazilicii I, unde pare să se contureze colțul unui edificiu situat sub nivelul pavajului; de altfel, imediat sub nivelul acestuia a fost descoperită o monedă de secol V. A fost descoperită o cantitate redusă de ceramică, forme amestecate databile în secolele V-VI p.Chr. Principalele descoperiri constau în monede. Materialul arheologic, altul decât monedele, este limitat la un fragment de geam, o tablă din bronz, o rondea din os perforată central (▼0,90 m în caroul 1B). Ceramica este, în majoritate, comună. Amforele constau în LR 1, LR 2, Opaiț B5; au fost descoperite mai multe capace din cărămidă.

A fost deschisă și Secțiunea II orientată NV-SE perpendiculară pe Bazilica I și zidul de incintă. Dimensiunile acesteia sunt de 4x20m. În dărâmătură au fost descoperite mai multe fragmente de cărămidă cu semne tipice. La ▼0,50 m a fost descoperită o monedă de secol VI p. Chr., în stratul compact de dărâmătură rezultat din prăbușirea incintei. Principalul obiectiv descoperit este un edificiul orientat NNV-SSE compus din trei încăperi. Acesta pare să ocupe întreg spațiul dintre Bazilica I la sud și zidul de incintă, respectiv T1 la nord. Partea superioară a zidurilor pornește imediat sub vegetal, la ▼0,30-0,50 m. Cele trei încăperi au fost notate începând de la nord spre sud (de la incintă spre Bazilica I) - R1-R3.

Materialul arheologic este limitat la câteva fragmente de geam, 1 monedă de secol V p.Chr. în dărâmătură, în afara unui context arheologic.

CERCETĂRI PEDOLOGICE

(Dr. Radu Pîrnău)

Cercetările pedologice de teren, desfășurate în cadrul proiectului în anul 2017, au avut ca obiectiv principal identificarea și analiza acelor proprietăți ale învelișului de sol, care coroborate cu rezultatele analizelor arheologice, arheozoologice și arheobotanice pentru așezări atribuite epocii romane și post-romane din Dobrogea, să permită evaluarea modificărilor care s-au produs în exploatarea terenurilor agricole și implicit a resurselor animale, începând cu epoca fierului și până în epoca bizantină. Totodată, investigațiile pedologice au urmărit cartografierea și analiza solurilor din arealul așezărilor rurale antice în vederea stabilirii dinamicii modului de utilizare a terenurilor agricole în perioada romană, comparativ cu cel specific epocii fierului şi perioadei romano-bizantine.

Astfel, în perioada septembrie-noiembrie 2017, au fost efectuate cercetări pedologice și geomorfologice de teren pentru caracterizarea reliefului și învelișului de soluri din arealul cetății romane Ibida (Slava Rusă) și investigații preliminare în perimetrul cetăților Aegyssus (Tulcea), Argamum (Jurilovca)și Halmyris (Murighiol), care au constat în prelevarea unor probe de sol din secțiunile arheologice existente, urmând ca cercetările să fie continuate în cursul anului 2018 (fig. 1).

(L)Ibida, com. Slava Cercheză, jud. Tulcea

Analiza proprietăţilor învelişului de sol s-a bazat pe datele extrase din 17 profile de sol executate în proximitatea cetății, cu precădere pe terenurile agricole situate spre nord și vest față de incintă, precum și pe datele obținute ca urmare a prelevării unor probe de sol din diferite secțiuni arheologice din intra și extramuros. Deoarece în lunca Slavei Ruse sondajele pedologice au interceptat în mai multe puncte, la adâncimea de 1,65 m, un nivel de locuire extramurană, a fost realizată și o ridicare topografică pentru acest sector (fig. 2). 

În total au fost prelevate 114 probe de sol, care au fost analizate în laboratorul de analize de sol al I.C.P.A. București și în laboratorul de analize pedogeochimice al Facultății de Geografie și Geologie (UAIC Iași). După finalizarea procesului de analiză și interpretare a rezultatelor și corelarea datelor analitice de sol cu cele arheologice, arheozoologice și arheobotanice, urmează ca, în a doua etapă a proiectului, să analizăm variaţia și distribuția spațială a unor proprietăţi de sol, gruparea tipurilor de sol şi a variantelor acestora în funcţie de asemănarea profilelor pedologice sub raportul însuşirilor considerate, evidenţierea diferenţelor dintre proprietăţile solurilor automorfe şi proprietăţile solurilor modificate antropic, derivate din acestea, cuantificarea statistică a relaţiilor dintre proprietăţile solurilor şi factorii pedogenetici etc. 

Secțiunile arheologice din care au fost prelevate probe de sol au fost selectate pe considerente stratigrafice, o atenție deosebită fiind acordată acelor sectoare care surprind succesiunea completă a locuirii romane și post-romane (sec. I-II până în sec V-VI p.Chr.). Astfel, au fost prelevate și analizate probe de sol din două secțiuni arheologice situate în intramuros (Sector X, Secțiunea V) și două din extra-muros (Curtina G, Fântâna Seacă) (fig. 3).

În cazul Secțiunii X se remarcă valorile mari ale reacției solului (pH=8.2-9), ale fosforului accesibil (200-355 ppm) și potasiului mobil (1350 ppm), parametri care depind într-o măsură mai redusă de litologia materialului parental, astfel că aceste valori pot fi explicate de prezența mortarului cu var utilizat la construcția zidului de incintă și aportului antropic, iar variaţia acestora în adâncime sugerează diferite etape de locuire. Conţinutul în humus înregistrează o valoare ridicată la adâncimea de 1.5 m, care asociată cu frecvenţa foarte mare a rădăcinilor, denotă prezenţa unui nivel antic, fapt confirmat și de prezența materialului arheologic şi osteologic în cantităţi mari la această adâncime. 

Secțiunea Veste situată în intramuros, în apropierea cursului actual al pârâului Slava Rusă. La adâncimea de 70-80 cm apare un nivel care conține fragmente de tegulae şi mortar cu urme de arsură, cu valori ale pH-ului de 8,9 și un conținut foarte mare de carbonaţi de calciu (35%). La adâncimea de 1,65 m, sub un strat de dărâmătură se găseşte un nivel de pământ galben tasat, cu o grosime de 0,10 m, care constituie un prim nivel antic. Datele arheologice și pedologice caracteristice acestei secțiuni ne-au captat în mod deosebit atenția, deoarece se corelează cu stratigrafia profilului nr. 20, pe care l-am deschis anul acesta în lunca Slavei, în extra-muros, la o distanță de 200 m în amonte de zidul vestic de incintă. Și aici am identificat două nivele antice, mai consistent fiind cel situat la adâncimea de 1,65 m, cu o cantitate foarte mare de tegulae și ceramică de sec. IV-V (fig. 4).

Distribuţia şi caracteristicile spaţiale ale învelişului de sol au fost analizate cu ajutorul profilelor de sol și sondajelor realizate pe o suprafață de aproximativ 500 ha situată în proximitatea cetății, pe baza metodologiei elaborate de ICPA (1987), unităţie taxonomice fiind denumite conform Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor (SRTS, 2012). S-a constatat, spre exemplu, că solurile din acest areal se caracterizează printr-o profunzime medie condiționată de substratul litologic, textură lutoasă, carbonaţi de calciu în cantităţi mari, reacţie alcalină, humus şi macroelemente nutritive în cantităţi moderate. De asemenea, majoritatea solurilor analizate prezintă un caracter vermic, care denotă o bogată activitate faunistică în orizontul de suprafață (fig. 5).

Învelişul de soluri din zona de studiu se caracterizează prin predominarea netă a cernoziomurilor calcarice vermice, urmate de kastanoziomuri tipice pe suprafețe restrânse,pe versanții ușor înclinați, cu expoziții S-SV și de aluviosoluri calcarice în șesurile celor două Slave. Antrosolurile erodice şi regosolurile deţin suprafeţe destul de însemnate, fiind întâlnite cu precădere pe versantul stâng al văii Slavei Ruse, în arealul ocupat de necropolă și la nord de aceasta, spre contactul cu dealurile mai înalte formate pe calcare cretacice.

Pentru determinarea indicatorilor de caracterizare fizică a solurilor din arealul cetății au fost prelevate probe în cilindri metalici, cu ajutorul cărora au fost determinate umiditatea gravimetrică, densitatea, densitatea aparentă, porozitatea totală etc. (tab. 1). Remarcăm impactul aproape nul al lucrărilor agricole recente asupra gradului de tasare al solul (în cazul profilelor 10, 12 și 13, săpate pe terenurile arabile situate în nordul cetății), acestea având și un caracter vermic mai pronunțat, față de profilele 14 și 15, situate mai la vest, care sunt slab-moderat tasate.

O altă problemă abordată în cursul cercetărilor de teren desfășurate în acest an la Ibida, a fost aceea a identificării prin sondare a unor posibile vetre de iaz construite în perioada romană în lunca Slavei, amonte de cetate, cu rol de preluare a undelor de viitură. Sondajele realizate, începând de la zidul de vest al cetății până la distanța de 1 km în amonte, nu au relevat prezența unor astfel de acumulări lacustre, însă au condus la identificarea a două nivele de locuire în sectorul extramuran din lunca Slavei: unul mai puțin cert la adâncimea de 1 m și unul sigur la adâncimea de 1,65 m (fig. 6). Rezultatele obținute impun investigații suplimentare în cursul anului viitor, care vor consta în realizarea unui număr mai mare de sondaje, extinderea ridicării topografice și deschiderea unei secțiuni arheologice în acest sector.

Disemination of rezults

List of publications resulting from the project entitled

Colonizing the periphery (Moesia Inferior and Scythia Minor - 1st-6th c.AD): a bioarchaeological approach of Romanization, acronym BIOARHEOROMAN, code PN-III-P4-ID-PCE-2016-0852, financing contract 73/12.07.2017

July - December 2017

The results of the research were disseminated through 4 publications (one ISI article, one book chapter, one article in a BDI volume and one article in on-line database) and 12 communications (oral or poster) at various sessions and international and national scientific conferences.

· Publications

  • Sorin-Cristian Ailincăi, Florin Topoleanu, Florian Mihail, Mihai Constantinescu, Simina Rafailă-Stanc, Oliver Livanov, 2017, Aşezarea din perioada timpurie a epocii fierului de la Niculiţel-Cornet, jud. Tulcea. Cercetările arheologice din anul 2000, PEUCE, S.N. XV, p. 175-278.
  • S. Rafailă-Stanc, G. Nuţu, Worked bone and antler from Halmyris: An insight on everyday life of a frontier post of Scythia, Quaternary International, (https://doi.org/10.1016/j.quaint.2017.10.040).
  • Bernd Päffgen, George Nuţu, Daniel Anton, Mario Hölzl, Florian Rinser, Ursula Scharafin-Hölzl, Marion Scheiblecker, Michaela Schauer, Neue Prospektionsmethoden im antiken Aegyssus. 2017, In: G. Nuțu, S. Ailincăi, C. Micu (eds.), Omul, fluviul și marea. Studii de istorie și arheologie în onoarea lui Florin Topoleanu la a 65-a aniversare, Ed. Mega, Cluj-Napoca, p. 281-292.
  • R.G. Dimitriu,G. Nuțu, B.I. Päffgen, A. Popa. 2017. High Resolution Geophysical Investigation Of "Gura Portița - A" Ancient Ship Wreck Site And Surroundings (Nearshore Northern Romanian Littoral), DocEarth. 9th Congress of the Balkan Geophysical Society, EAGE 44214, 5 pag.

· Participation at national and international conferences and congresses

The 9th International Zoological Congress of "Grigore Antipa" Museum (CZGA 2017), 22-25 November 2017, Bucharest, Romania

  • Monica Luca, Simina Rafailă-Stanc, Archaeozoologic and archaeogenetic data concerning the Iron-Age and Roman settlements from Niculițel (Tulcea County, Romania), p. 155.
  • Simina Rafailă-Stanc, Luminița Bejenaru. Hunted mammals in Early Iron Age: Archaeozoological Data on Dobrudja sites, p. 175.

4th International Archaeological Colloquium "Roman Ceramic and Glass Manufactures. Production and Trade in the Adriatic and Beyond", Crikvenica, Croația, 8-9 November, 2017

  • George Nuțu, Simina Rafailă Stanc, Between the Sea and the River. Narrow Necked Amphorae and Trade Routes in Roman Dobruja (NE Moesia Inferior), p. 64.

9th Congress of the Balkan Geophysical Society, 5-9 November 2017, Xanadu Resort, Belek, Antalya, Turkey

  • R.G. Dimitriu,G. Nuțu, B.I. Päffgen, A. Popa, M.B. Barbu, T. Pflederer, M. Fiederling. High Resolution Geophysical Investigation Of "Gura Portița - A" Ancient Ship Wreck Site And Surroundings (Nearshore Northern Romanian Littoral) (https://www.earthdoc.org/publication/publicationdetails/?publication=90683).

7th International Symposium of Ecologists of Montenegro - ISEM 7, 4-7 October 2017, Sutomore, Montenegro

  • Margareta Simina Rafaila-Stanc: Exploatation of animal food resources in 2-7th centuries AD settlements in Dobrudja (Romania): archaeozoological data, p. 116.

Interdisciplinarity in Archeology. Methods of research, scientific, and cultural impact, Crihana Veche (Cahul), 28-30 July 2017.

  • Luminiţa Bejenaru. Resturile faunistice descoperite într-un sit arheologic: practici de recuperare, colectare şi eşantionare.
  • George Nuțu, Simina Rafailă-Stanc, Bernd Päffgen, Daniel Anton, Mario Hölzl, Florian Rinser, Ursula Scharafin-Hölzl, Marion Scheiblecker, Michaela Schauer. Cercetări Interdisciplinare în Orașul Roman Aegyssus.
  • Ludmila Bacumenco-Pîrnău, Luminiţa Bejenaru. Estimarea resurselor alimentare de origine animal utilizate în Moldova medieval. O cronică a cercetărilor arheozoologice în perioada postbelică.

Conferinţa ştiinţifică anuală Arheologie. Istorie. Muzeologie, ediţia a XXVII-a, Chişinău, 19-20 octombrie 2017, Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei (Republica Moldova)

  • Simina Margareta Rafailă-Stanc, Luminița Bejenaru. Creșterea animalelor și vânătoarea la comunitățile cultuii Noua (Epoca Bronzului): studiu de caz privind situl de la Carasnaleuca (județul Botoșani, România), p. 30.

Zilele Academice Ieșene (ediția 32-a). Antropologia o abordare interdisciplinară, 20 octombrie 2017, Centrul de cercetări Antropologice "Olga Necrasov" Iași.

  • Luminița Bejenaru, Vasilica Monica Groza, Alexandra Cabat. Evaluarea resurselor animale utilizate de comunitatea preistorică (Epoca Bronzului) de la Siliștea, jud. Neamț.
  • Simina Rafailă-Stanc, Monica Luca, Mihaela Danu, Luminița Bejenaru, George Nuțu, Radu Pârnău. O abordare bioarheologică a romanizării în Moesia Inferior și Scytia Minor, secolele I-VI p. Hr.: obiective de cercetare.

Workshop "Scythia. Relațiile economice și comerciale ale provinciei cu lumea romană" 24-28 octombrie 2017, Tulcea, România

  • Marian Mocanu, George Nuțu. Ceramica romană târzie cu firnis roșu descoperită la Aegyssus. Vechile săpături.